Postul intermitent este promovat intens pe reţelele sociale ca metodă eficientă de slăbit, însă o analiză recentă arată că nu produce o scădere în greutate mai mare decât recomandările obişnuite privind dieta sau chiar decât absenţa oricărei intervenţii pentru slăbit.
Obezitatea reprezintă o problemă majoră de sănătate publică şi este una dintre principalele cauze de deces în ţările cu venituri ridicate. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), prevalenţa obezităţii la adulţi s-a triplat la nivel global din 1975. În 2022, 2,5 miliarde de adulţi erau supraponderali, dintre care 890 de milioane trăiau cu obezitate.
O analiză publicată, luni, în Cochrane Database of Systematic Reviews a evaluat 22 de studii clinice randomizate care au inclus 1.995 de adulţi din America de Nord, Europa, China, Australia şi America de Sud. Au fost analizate mai multe forme de post intermitent printre care: postul în zile alternative, care presupune alternarea zilelor cu restricţie alimentară cu zile de alimentaţie obişnuită, postul periodic, care implică limitarea severă a aportului alimentar în anumite zile ale săptămânii, şi alimentaţia cu restricţie de timp, care presupune consumul tuturor meselor într-un interval limitat de ore din cursul zilei. Majoritatea studiilor au urmărit participanţii timp de până la 12 luni.
Autorii au comparat postul intermitent cu recomandările tradiţionale privind dietele pentru slăbit şi cu situaţia în care participanţii nu au primit nicio recomandare alimentară şi nu au urmat nicio intervenţie specifică pentru scădere în greutate.
Rezultatele arată că postul intermitent nu are un efect clinic semnificativ asupra scăderii în greutate comparativ cu sfaturile standard privind dieta sau cu situaţia în care nu a fost aplicată nicio intervenţie pentru scădere în greutate, iar participanţii şi-au menţinut obiceiurile alimentare obişnuite.
Raportarea reacţiilor adverse a fost neuniformă între studii, ceea ce îngreunează formularea unor concluzii clare privind siguranţa. Baza de dovezi rămâne limitată, cele 22 de studii având adesea eşantioane reduse şi raportări inconsistente.
„Postul intermitent pur şi simplu nu pare să funcţioneze pentru adulţii supraponderali sau obezi care încearcă să slăbească”, a declarat Luis Garegnani, autorul principal al analizei, de la Centrul Cochrane asociat Universităţii Hospital Italiano de Buenos Aires, citat într-un comunicat.
Acesta a atras atenţia şi asupra diferenţei dintre popularitatea metodei şi datele ştiinţifice disponibile.
„Postul intermitent poate fi o opţiune rezonabilă pentru unele persoane, dar dovezile actuale nu justifică entuziasmul pe care îl vedem pe reţelele sociale. Obezitatea este o afecţiune cronică. Studiile pe termen scurt nu oferă suficiente date pentru a fundamenta decizii terapeutice pe termen lung pentru pacienţi şi medici”, a adăugat Garegnani.
Puţine studii au evaluat efectele pe termen lung ale postului intermitent. Majoritatea studiilor incluse au recrutat predominant populaţii albe din ţări cu venituri ridicate. În condiţiile în care obezitatea este în creştere rapidă şi în ţările cu venituri mici şi medii, sunt necesare cercetări suplimentare în aceste populaţii.
Autorii subliniază că rezultatele oferă indicii, dar nu pot fi extrapolate la întreaga populaţie. Efectele pot varia în funcţie de sex, vârstă, origine etnică, prezenţa unor boli sau a unor tulburări şi comportamente alimentare.
„Pe baza dovezilor disponibile în prezent, este dificil să formulăm o recomandare generală. Medicii trebuie să abordeze fiecare caz individual atunci când consiliază un adult supraponderal care doreşte să slăbească”, a subliniat Eva Madrid, autor senior în cadrul Cochrane Evidence Synthesis Unit Iberoamerica.
