Un nou studiu de referinţă arată că sensibilitatea la gluten, care afectează până la 10% din populaţia lumii, nu este cauzată de glutenul în sine, ci de modul în care intestinul şi creierul comunică între ele. Concluziile ar putea schimba complet modul în care această afecţiune este definită, diagnosticată şi tratată.
Analiza, publicată, joi, în revista The Lancet, a revizuit dovezile disponibile privind sensibilitatea la gluten non-celiacă (NCGS), o afecţiune în care persoanele prezintă simptome digestive sau de oboseală după consumul de gluten, fără a avea boala celiacă – o afecţiune autoimună clar definită. Simptomele cele mai frecvente includ balonare, dureri abdominale şi oboseală accentuată.
Potrivit echipei conduse de prof. asociat Jessica Biesiekierski, de la Universitatea din Melbourne, rezultatele răstoarnă ipotezele vechi privind sensibilitatea la gluten.
„Contrar credinţei populare, majoritatea persoanelor cu NCGS nu reacţionează la gluten. Simptomele sunt declanşate mai frecvent de carbohidraţii fermentabili (cunoscute sub denumirea de FODMAPs), de alte componente ale grâului sau chiar de aşteptările şi experienţele anterioare legate de alimentaţie”, a explicat cercetătoarea.
Analiza celor mai ample studii clinice controlate a arătat că doar un număr foarte mic de persoane prezintă reacţii reale la gluten. În general, răspunsurile pacienţilor nu au diferit semnificativ de cele obţinute la administrarea unui placebo. Astfel, persoanele cu sindrom de intestin iritabil (BII) care se consideră sensibile la gluten au reacţionat în mod similar la gluten, grâu şi placebo - o dovadă că percepţia simptomelor joacă un rol important.
Aceste constatări sugerează că NCGS ar trebui reconsiderată ca parte a spectrului interacţiunilor intestin-creier, mai apropiată de sindromul de intestin iritabil decât de o tulburare determinată de gluten.
Cercetarea, realizată de echipe din Australia, Olanda, Italia şi Marea Britanie, are implicaţii majore pentru persoanele care îşi gestionează singure simptomele digestive, pentru medicii care recomandă diete restrictive şi pentru factorii de decizie din sănătatea publică.
„Milioane de oameni evită glutenul crezând că le afectează intestinul, adesea după ce au avut simptome reale, de la disconfort uşor până la dureri severe. Îmbunătăţirea cunoştinţelor ştiinţifice şi clinice despre o tulburare care poate afecta până la 15% din populaţie, la nivel mondial, este extrem de importantă”, a declarat conf. univ. dr. Biesiekierski, citată într-un comunicat.
Autorii notează că aceste noi date îi pot ajuta pe medici să ofere un diagnostic mai precis şi tratamente personalizate.
„Distincţia clară între NCGS şi alte tulburări digestive este esenţială pentru o abordare corectă şi pentru evitarea restricţiilor alimentare inutile”, a subliniat conferenţiar univ. dr. Jason Tye-Din, gastroenterolog la Spitalul Regal din Melbourne şi director al Snow Centre for Immune Health.
Autorii studiului recomandă ca tratamentul persoanelor cu NCGS să includă în combinaţie, suport psihologic şi ajustări ale regimului alimentar, pentru a asigura un echilibru nutriţional adecvat.
De asemenea, cercetătorii propun ca mesajele de sănătate publică să se îndepărteze de ideea că glutenul este „în mod inerent dăunător”, întrucât dovezile ştiinţifice arată că, de cele mai multe ori, nu acesta este problema principală.
Studiul atrage atenţia asupra necesităţii unor instrumente mai bune de diagnostic, a unor trasee clinice mai riguroase şi a creşterii investiţiilor în cercetarea relaţiei complexe dintre intestin şi creier.
