Un studiu recent, bazat pe datele a peste cinci milioane de persoane, redefineşte modul în care obezitatea poate fi anticipată şi prevenită încă din primii ani de viaţă. Cu sprijinul unei analize genetice de ultimă generaţie, o echipă de cercetători europeni propune un instrument capabil să identifice copiii cu risc crescut de obezitate, mult înainte ca alţi factori de mediu sau comportamentali să-şi spună cuvântul. Această inovaţie ar putea redefini intervenţiile medicale timpurii.
O nouă analiză genetică bazată pe datele provenind de la peste cinci milioane de persoane oferă o înţelegere mai clară a riscului de a trăi cu obezitate. Cercetarea, condusă de Universităţile din Copenhaga şi Bristol, arată că analizarea genelor la o vârstă fragedă ar putea sprijini strategiile timpurii de prevenire a obezităţii care se dezvoltă mai târziu în viaţă.
Federaţia Mondială a Obezităţii estimează că peste jumătate din populaţia globală va deveni supraponderală sau obeză până în 2035. Cu toate acestea, strategiile de tratament precum schimbările stilului de viaţă, intervenţiile chirurgicale şi medicamentele nu sunt disponibile sau eficiente pentru toţi.
Prin utilizarea datelor genetice de la peste cinci milioane de persoane, o echipă internaţională de cercetători a creat o măsurătoare numită scor de risc poligenic (PGS), asociat în mod fiabil cu obezitatea la vârsta adultă şi care prezintă tipare consistente şi sugestive încă din copilăria timpurie.
Constatările ar putea ajuta la identificarea copiilor şi adolescenţilor cu un risc genetic crescut de a dezvolta obezitate mai târziu în viaţă, care ar putea beneficia de strategii preventive ţintite, cum ar fi intervenţiile asupra stilului de viaţă, la o vârstă mai mică.
„Ceea ce face ca acest scor să fie atât de puternic este consistenţa asocierilor dintre scorul genetic şi indicele de masă corporală (IMC) înainte de vârsta de cinci ani şi până la maturitate, o perioadă care precede momentul în care alţi factori de risc încep să influenţeze greutatea copilului. Intervenind în acest interval, s-ar putea produce, teoretic, un impact uriaş”, a declarat conf. univ. Roelof Smit, de la Universitatea din Copenhaga, autorul principal al cercetării publicate luni, în revista Nature Medicine.
De două ori mai eficient decât cea mai bună metodă actuală în prezicerea obezităţii
Mici diferenţe genetice, aparent fără importanţă luate individual, pot influenţa semnificativ sănătatea atunci când se combină şi acţionează împreună. Au fost identificate mii de variante genetice care cresc riscul de obezitate, de exemplu variante care acţionează asupra creierului şi influenţează pofta de mâncare.
Un PGS este ca un calculator care combină efectele diferitelor variante de risc pe care le poartă o persoană şi oferă un scor general. Noul scor genetic (PGS) a reuşit să explice de ce unele persoane au o greutate mai mare decât altele, în proporţie de aproximativ 17%, ceea ce înseamnă că aproape o cincime din diferenţele de greutate dintre oameni pot fi legate de factorii genetici analizaţi, oferind un rezultat mult mai precis decât în studiile de până acum.
Pentru a crea aceste scoruri, oamenii de ştiinţă au utilizat date genetice de la peste cinci milioane de persoane, cel mai mare şi mai divers set de date genetice colectat vreodată, incluzând informaţii de la consorţiul GIANT (Genetic Investigation of Anthropometric Traits) şi de la compania americană de testare ADN pentru consumatori, 23andMe.
Cercetătorii au testat apoi dacă noul scor este asociat cu obezitatea folosind seturi de date privind caracteristicile fizice şi genetice ale celor peste 500.000 de persoane, inclusiv date despre IMC monitorizat în timp, din studiul „Children of the 90s”.
Ei au descoperit că noul scor a fost de două ori mai eficient decât cea mai bună metodă anterioară în prezicerea riscului unei persoane de a dezvolta obezitate.
„Obezitatea este o problemă majoră de sănătate publică, cu mulţi factori care contribuie la dezvoltarea sa, inclusiv genetica, mediul, stilul de viaţă şi comportamentul. Aceşti factori probabil variază pe parcursul vieţii unei persoane şi credem că unii dintre aceştia îşi au originea în copilărie”, a declarat coautoarea cercetării, dr. Kaitlin Wade, conferenţiar şi specialist în epidemiologie la Universitatea din Bristol, citată într-un comunicat.
Echipa de cercetare a investigat şi relaţia dintre riscul genetic de obezitate al unei persoane şi impactul intervenţiilor de slăbit bazate pe stilul de viaţă, cum ar fi dieta şi exerciţiile fizice. Ei au descoperit că persoanele cu un risc genetic mai mare de obezitate răspund mai bine la intervenţii, dar recâştigă în greutate mai rapid după ce intervenţiile se încheie.
Deşi a utilizat date genetice dintr-o populaţie mai largă, noul PGS are şi limitări. De exemplu, a fost mult mai eficient în prezicerea obezităţii la persoanele cu ascendenţă europeană decât la cele cu ascendenţă africană, ceea ce subliniază necesitatea unor cercetări similare în grupuri mai reprezentative.
