Un tratament cu administrare orală deja folosit în tratamentul unor boli autoimune ar putea deveni o nouă opţiune de tratament pentru persoanele recent diagnosticate cu diabet zaharat de tip 1, indică un studiu clinic de referinţă. Administrarea zilnică a medicamentului a reuşit să încetinească pierderea producţiei proprii de insulină, sugerând că boala ar putea fi controlată mai eficient încă din primele faze. Rezultatele iniţiale au fost prezentate la Reuniunea Anuală a Asociaţiei Europene pentru Studiul Diabetului (EASD 2025), desfăşurată recent.
Cercetătorii australieni au derulat studiul BANDIT („Baricitinib în debutul recent al diabetului zaharat de tip 1”), un studiu randomizat şi controlat cu placebo, la care au participat 91 de persoane cu vârste între 10 şi 30 de ani, diagnosticate în ultimele 100 de zile.
Participanţii au primit fie medicamentul baricitinib (4 mg/zi), fie placebo, timp de 48 de săptămâni. Pe parcursul studiului, cercetătorii au monitorizat nivelul Peptidului C - un marker al secreţiei de insulină -, valorile glicemiei şi nevoia de insulină injectabilă.
Rezultatele iniţiale au arătat că baricitinibul a reuşit să menţină funcţia celulelor beta pancreatice, să reducă fluctuaţiile glicemice şi să diminueze necesarul de insulină la persoanele cu diabet zaharat de tip 1 recent diagnosticat. Medicamentul a fost bine tolerat, fără reacţii adverse notabile.
Totuşi, datele prezentate recent la reuniunea anuală a Asociaţiei Europene pentru Studiul Diabetului (EASD), desfăşurată în luna septembrie, la Viena, arată că efectele benefice dispar atunci când tratamentul este oprit. După întreruperea medicamentului, producţia de insulină a scăzut, iar controlul glicemic s-a deteriorat, diferenţele dintre grupul tratat şi cel placebo devenind nesemnificative la 72 şi 96 de săptămâni.
Baricitinibul face parte din clasa inhibitorilor de kinază Janus (JAK), medicamente care reduc activitatea excesivă a sistemului imunitar.
Diabetul zaharat de tip 1 apare atunci când sistemul imunitar atacă în mod eronat celulele beta din pancreas, responsabile de producerea insulinei. Prin blocarea acestor semnale imune, acest medicament poate proteja temporar celulele rămase funcţionale.
Analiza extinsă a arătat că nici vârsta, nici indicele de masă corporală (IMC), nici prezenţa unor gene imunitare specifice nu pot prezice răspunsul la tratament. Aproximativ două treimi dintre pacienţii trataţi cu baricitinib au avut un răspuns favorabil, fără probleme de siguranţă suplimentare observate în perioada de urmărire.
„Baricitinibul se remarcă prin faptul că este administrat oral, este bine tolerat chiar şi la copii şi are o eficienţă clară în conservarea funcţiei celulelor beta. Pentru prima dată, avem un tratament oral care modifică evoluţia bolii şi care poate interveni suficient de devreme pentru a le permite persoanelor cu diabet zaharat de tip 1 să depindă mult mai puţin de tratamentul cu insulină, oferindu-le perioade de libertate faţă de rutina zilnică impusă de boală şi, totodată, reducând riscul complicaţiilor pe termen lung”, a declarat dr. Michaela Waibel, de la Institutul de Cercetare Medicală St. Vincent’s din Australia, citată într-un comunicat.
Cercetătoarea a adăugat că aceste rezultate justifică studii de durată mai mare, pentru a stabili dacă tratamentul menţinut pe termen lung poate păstra aceste beneficii şi dacă iniţierea lui în stadii preclinice ar putea preveni instalarea bolii.
Diabetul zaharat de tip 1 necesită în prezent tratament pe viaţă cu insulină, dar specialiştii speră că intervenţiile imunomodulatoare timpurii, precum acest medicament oral, vor putea schimba cursul bolii.
Următoarele etape vor include studii clinice de fază III, în care medicamentul va fi testat atât la pacienţi recent diagnosticaţi, cât şi la persoane aflate în stadii incipiente ale bolii autoimune. Dacă rezultatele vor fi confirmate, tratamentul ar putea deveni, în următorii cinci ani, prima terapie orală care modifică evoluţia diabetului zaharat de tip 1.
Acest medicament este autorizat în Uniunea Europeană pentru alte indicaţii, inclusiv artrita reumatoidă, alopecia areata şi, mai recent, dermatita atopică.
