Un program alimentar care limitează intervalul zilnic de mese a fost asociat cu o reducere semnificativă a activităţii bolii Crohn şi a inflamaţiei sistemice la adulţi supraponderali sau cu obezitate.
Prima cercetare care a evaluat consumul tuturor meselor zilnice într-un interval de 8 ore la persoanele cu boală inflamatorie intestinală indică faptul că această abordare ar putea contribui la menţinerea remisiei pe termen lung -menţinerea unei perioade cu mai puţine simptome şi inflamaţie redusă.
Studiul clinic randomizat, coordonat de Universitatea din Calgary cu finanţare de la Crohn’s & Colitis Foundation, a evaluat efectele alimentaţiei cu interval limitat de timp, o formă de post intermitent, la adulţi cu boală Crohn şi exces ponderal.
Studiul a inclus 35 de participanţi, dintre care 20 au urmat un regim în care toate mesele zilnice au fost consumate într-o fereastră de 8 ore, urmată de 16 ore de post, iar 15 au continuat programul alimentar obişnuit. Intervenţia a durat 12 săptămâni, iar la începutul şi la finalul studiului au fost evaluate activitatea bolii, simptomele digestive, markerii sanguini de inflamaţie şi compoziţia corporală.
La finalul perioadei de studiu, participanţii care au consumat toate mesele zilnice într-un interval de 8 ore au înregistrat o scădere de aproximativ 40% a activităţii simptomelor bolii Crohn, comparativ cu grupul de control, precum şi o scădere cu aproximativ 50% a disconfortului abdominal.
În acelaşi timp, au fost observate îmbunătăţiri ale markerilor sanguini pentru inflamaţie şi ai stării imunometabolice, inclusiv scăderea nivelurilor de leptină şi de inhibitor al activatorului plasminogenului de tip 1, fără reducerea aportului caloric.
Participanţii din grupul cu post intermitent au pierdut, în medie, aproximativ 2,5 kilograme, în timp ce persoanele din grupul de control au câştigat aproximativ 1,7 kilograme.
Autorii notează că aceste diferenţe nu pot fi explicate prin calitatea regimului alimentar sau prin cantitatea de alimente consumate, deoarece cele două grupuri au avut un aport alimentar similar.
Pe lângă reducerea activităţii bolii, studiul a evidenţiat o scădere importantă a ţesutului adipos visceral şi a unor semnale inflamatorii din sânge la participanţii care au practicat postul intermitent, precum şi modificări considerate promiţătoare la nivelul bacteriilor intestinale.
Rezultatele studiului au fost publicate, luni, în revista Gastroenterology.
Autorii subliniază că, deşi datele sunt încurajatoare, sunt necesare studii de dimensiuni mai mari pentru a evalua siguranţa şi eficacitatea pe termen lung a acestei abordări la persoane cu boală inflamatorie intestinală (BII) şi recomandă ca pacienţii să discute cu o echipa medicală înainte de a-şi modifica programul alimentar.
