Mecanismul apariţiei cheagurilor de sânge după vaccinuri adenovirale sau infecţia naturală cu adenovirus, elucidat de cercetători

Mecanismul apariţiei cheagurilor de sânge după vaccinuri adenovirale sau infecţia naturală cu adenovirus, elucidat de cercetători

Un studiu internaţional a clarificat mecanismul prin care, în cazuri extrem de rare, pot apărea cheaguri de sânge periculoase după administrarea unor vaccinuri pe bază de adenovirus sau după o infecţie naturală cu adenovirus. Cercetarea arată că fenomenul este declanşat de o reacţie imună care îşi schimbă ţinta, ca urmare a unei modificări apărute într-un anticorp.

Descoperirea aparţine unei echipe de la Universitatea canadiană McMaster, Universitatea Flinders, din Australia, şi Universitätsmedizin Greifswald, din Germania, şi a fost publicată, miercuri, în New England Journal of Medicine - NEJM.

Studiul explică modul în care organismul poate produce, în situaţii rare, anticorpi împotriva unei proteine proprii din sânge, generând tromboză cu trombocitopenie imună indusă de vaccin (VITT).

Cercetătorii au identificat componenta virală implicată şi au descris un mecanism nou prin care un răspuns imun obişnuit poate deveni patologic. În mod specific, reacţia iniţială este îndreptată împotriva unei proteine adenovirale numite proteina VII (pVII). Aceasta prezintă o asemănare structurală cu o regiune dintr-o proteină umană din sânge, factorul 4 plachetar (PF4).

VITT poate apărea după o expunere repetată la adenovirus, fie prin vaccinare, fie prin infecţie naturală, dar numai la persoane care au o anumită variantă moştenită a unei gene de anticorp, IGLV3-2102 sau IGLV3-2103. Întrucât această variantă genetică este prezentă la până la 60% din populaţie, nu explică singură raritatea extremă a complicaţiei.

În timpul răspunsului imun împotriva proteinei pVII, în cazuri foarte rare apare o mutaţie într-o celulă care produce anticorpi. Această mutaţie, denumită K31E, schimbă un singur aminoacid cu sarcină pozitivă într-unul cu sarcină negativă. Modificarea este suficientă pentru a redirecţiona anticorpul de la pVII către PF4. Legarea de PF4 duce la activarea plachetelor (trombocitelor) şi declanşează formarea cheagurilor şi scăderea numărului de trombocite caracteristice VITT.

Aceeaşi mutaţie K31E a fost identificată în toţi anticorpii proveniţi de la pacienţii cu VITT analizaţi în studiu. Când cercetătorii au inversat mutaţia în anticorpi modificaţi în laborator, activitatea periculoasă a dispărut, ceea ce arată că această modificare este necesară pentru apariţia acestei complicaţii.

Pentru a descrie mecanismul, echipa a secvenţiat anticorpii pacienţilor, le-a analizat structura prin metoda de spectrometrie de masă şi a creat variante în laborator pentru a observa comportamentul şi apariţia mutaţiilor. Rezultatele au fost confirmate într-un model murin umanizat, în care anticorpul asociat VITT a indus coagulare, în timp ce varianta fără mutaţie nu a produs acest efect.

Studiul clarifică mai multe aspecte legate de trombocitopenia şi tromboza indusă imun de vaccin (VITT): de ce vaccinurile cu vector adenoviral şi infecţia naturală cu adenovirus pot declanşa această complicaţie, de ce este vizat factorul 4 plachetar, de ce fenomenul este extrem de rar, de ce frecvenţa diferă între populaţii şi de ce multe cazuri au fost raportate după prima doză de vaccin.

Identificând exact proteina virală implicată, aceasta ar putea fi modificată în viitor, astfel încât vaccinurile adenovirale să îşi păstreze eficienţa, dar cu un risc mai mic de apariţie a acestei reacţii imune rare.

 

viewscnt