Un studiu realizat în Statele Unite arată că mielomul multiplu, un cancer rar al sângelui, nu evoluează identic la bărbaţi şi femei, diferenţele biologice dintre sexe putând explica de ce boala apare mai frecvent la bărbaţi şi deschid calea către metode mai precise de diagnostic şi tratament.
Cercetători de la Centrul de Cancer Melvin and Bren Simon Comprehensive din cadrul Universităţii Indiana au identificat diferenţe biologice importante în modul în care mielomul multiplu se dezvoltă şi progresează la bărbaţi comparativ cu femeile.
Deşi mielomul multiplu este diagnosticat mai des la bărbaţi decât la femei, în prezent se aplică aceleaşi scheme terapeutice indiferent de sex, iar noile rezultate oferă indicii despre posibilele mecanisme biologice care ar putea contribui la această frecvenţă mai mare a bolii la bărbaţi.
Studiul, publicat recent în Blood Cancer Journal, a fost realizat în colaborare cu Mayo Clinic şi a analizat celule de mielom multiplu recoltate printr-o procedură de prelevare a unei mici cantităţi de măduvă osoasă cu un ac, de la 24 de pacienţi, precum şi linii celulare de mielom dezvoltate de cercetătorii din cele două centre de cercetare.
Analiza s-a concentrat pe diferenţele moleculare dintre sexe, în special asupra ARN-urilor non-codante, molecule de ARN care nu produc proteine, dar au rol în reglarea activităţii genelor.
Cercetătorii au observat că aceste ARN-uri non-codante diferă între bărbaţi şi femei şi se regăsesc în exozomi, particule microscopice eliberate de celule, care transportă mesaje între celule. Exozomii circulă în întregul organism, iar analiza conţinutului lor oferă o imagine mai sensibilă asupra biologiei bolii decât examinarea directă a ţesutului din măduva osoasă.
Potrivit autorilor, exozomii proveniţi de la pacienţii de sex masculin şi feminin prezintă diferenţe, chiar dacă există şi elemente comune, fiecare transportând mesaje moleculare specifice.
Multe dintre ARN-urile non-codante identificate sunt implicate în reglarea genelor asociate răspunsului imun, creşterii celulare şi rezistenţei la tratamente, ceea ce le face potenţiali biomarkeri ai bolii.
Cercetătorii subliniază că identificarea unor astfel de markeri ar putea contribui, pe viitor, la diagnosticarea mai timpurie a mielomului multiplu şi la o mai bună anticipare a severităţii bolii şi a răspunsului la terapie.
Următoarea etapă a cercetării, care a fost finanţată de Institutele Naţionale de Sănătate (NIH), din Statele Unite, este validarea acestor rezultate într-un grup mai mare de pacienţi.
