Modificări subtile, care nu dau simptome, pot apărea în măduva osoasă cu mult timp înainte de declanşarea cancerelor de sânge. Un nou studiu arată că inflamaţia cronică poate schimba profund mediul în care se formează celulele sanguine, favorizând apariţia bolii cu ani înainte de diagnosticul clinic.
Inflamaţia cronică poate remodela în tăcere măduva osoasă şi poate crea condiţiile necesare pentru dezvoltarea ulterioară a leucemiei, arată un studiu realizat de cercetători de la Laboratorul European de Biologie Moleculară (EMBL), University Medical Center Mainz şi Departamentul de Biomedicină din Basel.
Analiza a evidenţiat existenţa unor circuite inflamatorii autonome în microambientul celulelor stem hematopoietice, care apar cu mult înainte de debutul cancerelor de sânge.
În fiecare secundă, măduva osoasă produce milioane de celule sanguine şi imune. Acest proces depinde de o coordonare strictă între celulele stem hematopoietice, celulele stromale de susţinere şi semnalele imune care reglează echilibrul şi regenerarea acestora.
Odată cu înaintarea în vârstă, această coordonare devine mai fragilă. Inflamaţia persistentă, îmbătrânirea sau mutaţiile somatice pot perturba comunicarea dintre celule, încetinind reînnoirea normală a acestora şi permiţând celulelor stem mutate să se multiplice.
În timp, acest proces duce la hematopoieza clonală cu potenţial nedeterminat (CHIP), o afecţiune prezentă la aproximativ 10–20% dintre persoanele peste 60 de ani şi la aproape 30% dintre cele peste 80 de ani.
Deşi CHIP nu provoacă simptome, riscurile sunt semnificative: probabilitatea de a dezvolta cancere de sânge creşte de zece ori, iar riscul de boală cardiovasculară şi deces precoce se dublează.
O afecţiune înrudită, sindromul mielodisplazic (SMD), se caracterizează prin producerea defectuoasă a celulelor sanguine şi eşec progresiv al măduvei osoase; aproximativ 30% dintre cazuri evoluează către leucemie mieloidă acută.
Pentru a înţelege cum ajung celulele stem mutate să domine, echipa internaţională de cercetare a analizat probe de măduvă osoasă de la donatori sănătoşi, persoane cu CHIP şi pacienţi cu SMD, provenite din cohorta BoHemE. Cercetătorii au combinat secvenţierea ARN la nivel de celulă unică, imagistica biopsiilor, analiza proteinelor şi experimente funcţionale în care au crescut împreună, în laborator, diferite tipuri de celule (co-cultură), obţinând o imagine detaliată a microambientului medular.
Rezultatele au arătat că, încă din stadiile timpurii, celulele stromale mezenchimale normale, care susţin funcţionarea celulelor stem, sunt treptat înlocuite de celule stromale inflamatorii. Acestea devin dominante şi întreţin un cerc vicios al inflamaţiei. Noile celule eliberează cantităţi mari de citokine şi chemokine induse de interferon, atrag celule T sensibile la interferon şi le activează. La rândul lor, aceste celule T amplifică inflamaţia, afectează formarea normală a sângelui şi determină modificări ale vaselor din măduva osoasă.
Un rezultat neaşteptat al studiului a fost faptul că celulele stem hematopoietice mutate nu par să iniţieze direct inflamaţia.
Folosind un instrument computaţional numit SpliceUp, cercetătorii au putut separa celulele mutate de cele nemutate pe baza unor tipare anormale de procesare a ARN-ului.
În SMD, reţeaua inflamatorie din microambientul măduvei osoase (din zona care înconjoară şi susţine celulele stem hematopoietice) ajunge să înlocuiască şi să domine treptat mecanismele normale prin care măduva se reînnoieşte şi produce celule sanguine.
În plus, celulele stem din SMD nu au reuşit să stimuleze producerea CXCL12, un semnal esenţial pentru menţinerea celulelor sanguine în măduva osoasă, ceea ce ar putea explica deteriorarea funcţiei acesteia.
Autorii concluzionează că inflamaţia joacă un rol central în cele mai timpurii etape ale bolilor de sânge şi că microambientul din măduva osoasă reprezintă o ţintă importantă pentru intervenţii viitoare.
Abordările care reduc inflamaţia sau controlează semnalizarea interferonului ar putea contribui la menţinerea funcţiei măduvei osoase la persoanele vârstnice cu CHIP. De asemenea, strategiile care combină terapii ţintite cu intervenţii asupra microambientului ar putea încetini sau preveni progresia către SMD sau leucemie mieloidă acută.
Studiul aduce dovezi şi în sprijinul ideii de inflamaţie cronică, de intensitate redusă, asociată îmbătrânirii, care este legată de numeroase afecţiuni ce apar mai frecvent odată cu vârsta.
Rezultatele sugerează că măduva osoasă nu este doar un organ producător de sânge, ci un actor activ în procesele inflamatorii sistemice.
Cercetarea, realizată în colaborare cu specialişti din Germania şi Suedia a fost publicată în revista Nature Communications.
Foto articol: EMBL, 2025
