Terapia cu anticorpi bispecifici ar putea elimina boala reziduală în mielomul multiplu după tratament, potrivit rezultatelor unui studiu prezentate la Congresul anual al Societăţii Americane de Hematologie (ASH2025).
Cercetările asupra mielomului multiplu caută de ani buni modalităţi de a elimina complet celulele canceroase care pot rămâne în organism după terapia standard, pentru a prelungi perioada fără recidivă şi a reduce nevoia de tratamente agresive.
Un studiu clinic, aflat în desfăşurare, sugerează că o nouă abordare imunologică ar putea face acest lucru la unii pacienţi. Cercetătorii au utlizat un tratament cu un anticorp care ţinteşte simultan celule ale sistemului imun şi celule canceroase, reuşind să elimine urmele reziduale de mielom multiplu, potrivit rezultatelor intermediare ale unui studiu clinic realizat de cercetători de la Sylvester Comprehensive Cancer Center, din cadrul Facultăţii de Medicină a Universităţii din Miami.
Rezultatele au fost prezentate pe 6 decembrie, la Congresul anual al Societăţii Americane de Hematologie (American Society of Hematology - ASH), care se desfăşoară între 6 şi 9 decembrie, în Orlando, Florida.
Niciunul dintre cei 18 pacienţi care au finalizat până la şase cicluri de tratament cu anticorpul linvoseltamab nu a mai prezentat boală detectabilă la teste foarte sensibile. Acest succes preliminar sugerează că acest anticorp bispecific, aflat în prezent în evaluare clinică, ar putea permite evitarea transplantului de măduvă osoasă, procedură care implică chimioterapie intensă, cu doze mari.
În acelaşi timp, rezultatele indică posibilitatea de a îmbunătăţi pe termen lung şansele pacienţilor în faţa acestei boli.
Pacienţii incluşi în studiu primiseră deja un tratament modern şi eficient de primă linie, care a eliminat aproximativ 90% din tumoră, potrivit medicului dr. Dickran Kazandjian, de la Sylvester Myeloma Institute, care a condus studiul şi a prezentat rezultatele la ASH2025.
În mod obişnuit, pacienţii cu acest profil ar fi urmat să primească chimioterapie în doze mari şi transplant, însă în acest studiu li s-a administrat tratamentul cu anticorpul bispecific.
Celule de mielom multiplu - CC0 Public Domain
Autorii studiului descriu rezultatele de până acum drept „extrem de promiţătoare”, subliniind faptul că dispariţia celulelor de mielom rămase după terapia iniţială este un semn bun pentru evoluţia pacienţilor.
Ei estimaează că, după un răspuns atât de bun obţinut într-un interval scurt, boala ar putea să nu mai reapară timp de mulţi ani, fiind posibil ca la unii pacienţi să nu mai revină deloc.
Mielomul multiplu este un cancer al plasmocitelor, celule imunitare producătoare de anticorpi. Plasmocitele canceroase se acumulează în măduva osoasă, afectând celulele sanguine normale şi provocând leziuni, iar în prezent nu există un tratament care să fie considerat curativ.
Programul SEER al U.S. National Cancer Institute estimează că, în 2022 peste 192.000 de americani trăiau cu această boală, iar în 2025 ar urma să fie diagnosticate aproximativ 36.000 de cazuri noi.
În prezent, majoritatea pacienţilor cu mielom multiplu nou diagnosticat primesc ca terapie combinaţii de trei sau patru medicamente. Uneori aceste scheme de tratament elimină complet celulele de mielom, dar în alte cazuri rămân mici cantităţi de celule canceroase, prea reduse pentru a fi identificate prin evaluările standard ale măduvei osoase.
Pentru a detecta aceste urme, medicii analizează biopsiile medulare cu un test care identifică secvenţe genetice asociate cancerului, suficient de sensibil pentru a identifica şi o singură celulă tumorală la un milion de celule normale. Aceste celule canceroase rămase sunt cunoscute ca boală reziduală minimă (MRD).
Pacienţii cu MRD negativ au, în general, perioade mai lungi fără recidivă şi o supravieţuire mai bună decât cei care rămân pozitivi pentru boala reziduală, iar MRD este folosită ca marker al eficienţei în evaluarea terapiilor experimentale.
În prezent, pacienţii la care boala reziduală persistă după combinaţiile de tratament primesc, de regulă, chimioterapie în doze mari pentru a încerca eliminarea celulelor rămase. Acest tratament provoacă însă efecte adverse importante, iar pentru a permite refacerea hematologică, a doua zi pacienţii primesc un transplant cu propriile celule stem hematopoietice recoltate din măduva osoasă.
Specialiştii numesc această strategie, introdusă iniţial în Marea Britanie în 1983, o terapie „destul de brutală”, care totuşi, în cele mai multe cazuri, nu împiedică recidiva mielomului în timp.
Noul studiu de fază 2 se desfăşoară la Centrul de Cancer Sylvester şi la mai multe centre satelit ale sale. Până acum au fost incluşi 25 de pacienţi care au rămas pozitivi pentru boală reziduală după tratamentul iniţial, pentru a primi patru sau şase cicluri de linvoseltamab.
Spre deosebire de majoritatea anticorpilor terapeutici care se leagă de o singură ţintă, anticorpii bispecifici se leagă de două. În acest caz, medicamentul se fixează pe CD3, o proteină de pe limfocitele T care distrug celulele canceroase, şi pe BCMA, o proteină de pe celulele de mielom multiplu. Aducând în contact aceste două tipuri de celule, anticorpul întăreşte răspunsul imun al organismului împotriva cancerului.
Câţiva pacienţi au avut reacţii adverse, printre care scăderea numărului de neutrofile (neutropenie) şi infecţii ale căilor respiratorii superioare, dar, potrivit specialiştilor, acestea s-au încadrat într-un profil de siguranţă acceptabil.
Echipa a luat măsuri preventive pentru a evita două reacţii potenţial periculoase asociate imunoterapiilor de acest tip: sindromul de eliberare de citokine („furtuna de citokine”) şi sindromul de neurotoxicitate asociat celulelor efectoare imune. Până în prezent, niciun participant nu a prezentat aceste reacţii.
După încheierea terapiei, măduva osoasă a pacienţilor a fost evaluată pentru boala reziduală prin două teste independente şi foarte sensibile, fără fi identificate urme de boală la cei care au finalizat tratamentul.
Pe baza rezultatelor de până acum, autorii spun că linvoseltamab ar putea menţine boala sub control pe termen mai lung decât transplantul; în acest scenariu, mielomul nu ar dispărea neapărat definitiv, dar ar putea rămâne inactiv mult timp, ceea ce specialiştii numesc o posibilă „vindecare funcţională”.
Cercetătorii vor extinde studiul până la 50 de pacienţi pentru a vedea dacă răspunsul la tratament se menţine pe termen lung.
Foto credit articol: ASH 2025
