Diferenţele genetice pot explica de ce femeile sunt mai predispuse la depresie, sugerează un studiu de amploare, realizat în Australia. Acest studiu internaţional este cel mai amplu de până acum care analizează separat diferenţele genetice dintre femei şi bărbaţi. Oamenii de ştiinţă au examinat ADN-ul a sute de mii de persoane, cu şi fără depresie, inclusiv aproximativ 130.000 de femei şi 65.000 de bărbaţi* diagnosticaţi cu această tulburare. Echipa de cercetători a descoperit de aproximativ două ori mai mulţi „markeri” genetici ai depresiei în ADN-ul femeilor comparativ cu cel al bărbaţilor.
Femeile par să fie mai vulnerabile genetic la depresie decât bărbaţii, potrivit studiului care oferă noi indicii despre motivele pentru care această tulburare afectivă este de două ori mai frecventă în rândul femeilor.
Rezultatele, publicate în revista Nature Communications, au arătat că numărul variantelor genetice asociate cu depresia este de aproximativ două ori mai mare la femei decât la bărbaţi.
Cercetătorii de la Institutul de Cercetare Medicală QIMR Berghofer din Brisbane au analizat mostre de ADN provenite de la aproape jumătate de milion de persoane.
Echipa a identificat circa 7.000 de modificări genetice care pot contribui la depresie în ambele sexe, dar şi alte aproximativ 6.000 specifice doar femeilor.
Modificările genetice identificate de cercetători reprezintă diferenţe cu care oamenii se nasc, nu schimbări apărute ca urmare a experienţelor de viaţă.
Potrivit coordonatoarei studiului, dr. Brittany Mitchell, cercetător principal în cadrul Laboratorului de Epidemiologie Genetică al Institutului QIMR Berghofer, până acum nu existau dovezi consistente care să explice de ce depresia se manifestă diferit între femei şi bărbaţi, inclusiv din perspectiva componentelor genetice. Noua analiză oferă o înţelegere mai clară a acestei diferenţe între sexe.
„Ştim deja că femeile au de două ori mai multe şanse decât bărbaţii să sufere de depresie de-a lungul vieţii. De asemenea, ştim că depresia se manifestă foarte diferit de la o persoană la alta. Până acum, nu au existat suficiente cercetări consistente care să explice de ce tulburarea afectează diferit femeile şi bărbaţii, inclusiv în ceea ce priveşte rolul posibil al factorilor genetici”, a explicat cercetătoarea, citată într-un comunicat.
Un amplu studiu condus de dr. Brittany Mitchell şi dr. Jodi Thomas, în cadrul Laboratorului de Epidemiologie Genetică al Institutului QIMR Berghofer, a analizat ADN-ul a peste 480.000 de participanţi şi a descoperit de două ori mai mulţi markeri genetici asociaţi cu depresia în cazul femeilor. Cercetătorii au identificat aproximativ 13.000 de modificări ale ADN-ului care pot contribui la apariţia depresiei la femei. Dintre acestea, aproximativ 7.000 sunt comune ambelor sexe, în timp ce alte 6.000 par să influenţeze riscul de depresie doar la femei.Rezultatele sugerează, de asemenea, că factorii genetici implicaţi în depresia feminină se suprapun cu genele asociate trăsăturilor metabolice, ceea ce ar putea explica de ce simptome precum creşterea în greutate sau apetitul mărit sunt mai frecvente la femeile care suferă de depresie. Acest studiu subliniază importanţa luării în considerare a particularităţilor genetice specifice ambelor sexe în cercetarea depresiei şi deschide calea către tratamente personalizate, adaptate fiecărui profil biologic.
O altă constatare importantă a fost faptul că, în cazul femeilor, factorii genetici asociaţi cu depresia se suprapun mai frecvent cu gene implicate în reglarea metabolismului. Această corelaţie ar putea explica de ce femeile cu depresie raportează mai des simptome metabolice, precum modificări de greutate sau niveluri fluctuante de energie, comparativ cu bărbaţii.
Cercetătorii au subliniat şi faptul că majoritatea studiilor clinice şi a testărilor de medicamente se bazează pe populaţii predominant masculine. Rezultatele acestui studiu sugerează că înţelegerea particularităţilor genetice feminine ar putea duce la dezvoltarea unor tratamente personalizate pentru depresie, cu un potenţial de eficienţă mai mare.
Spcialiştii concluzionează că luarea în considerare a diferenţelor genetice specifice între sexe reprezintă un pas esenţial în cercetarea tulburărilor de sănătate mintală şi poate deschide calea către strategii terapeutice adaptate fiecărui profil biologic.
*Autorii au subliniat faptul că, studiul a inclus aproximativ de două ori mai multe participante femei decât bărbaţi, ceea ce înseamnă că puterea statistică de a detecta efecte este mai mare în cazul femeilor. Pentru a ţine cont de această diferenţă, cercetătorii au realizat analize suplimentare menite să verifice dacă rezultatele nu se datorează doar diferenţei de dimensiune a eşantioanelor. Aceste analize au confirmat soliditatea concluziilor: factorii genetici contribuie mai puternic la riscul de depresie în cazul femeilor decât al bărbaţilor, iar numărul modificărilor ADN care pot cauza depresie este aproximativ dublu la femei comparativ cu bărbaţii.
De asemenea, în acest studiu, informaţiile genetice au fost clasificate pe baza probelor de ADN cu cromozomi XX (femei) şi XY (bărbaţi). Autorii nu au analizat probe de ADN provenite de la persoane intersexuale şi nici informaţii legate de identitatea de gen, însă recunosc că acest aspect va reprezenta un pas important în cercetările viitoare.
