Naşterea prematură rămâne una dintre principalele cauze de deces neonatal la nivel mondial, iar copiii născuţi mult înainte de termen se confruntă cu riscuri majore încă din primele zile de viaţă. O tehnologie aflată în dezvoltare încearcă să ofere acestor nou-născuţi un mediu care să reproducă cât mai fidel condiţiile din uter, cu scopul de a le permite să îşi continue dezvoltarea pentru primele săptămâni de viaţă esenţiale.
La nivel mondial, naşterea prematură este una dintre principalele cauze de mortalitate în rândul nou-născuţilor, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS).
În Europa, aproximativ 500.000 de copii se nasc prematur în fiecare an, conform Comisiei Europene.
Cu cât naşterea are loc mai devreme, cu atât cresc riscurile de complicaţii severe sau deces, deoarece organismul copilului nu este încă suficient de dezvoltat.
Nou-născuţii prematuri sunt expuşi unui risc crescut de probleme respiratorii, dificultăţi de alimentaţie, incapacitatea de a-şi regla temperatura corporală şi infecţii recurente. Rezervele lor nutriţionale sunt reduse, iar sistemele organismului sunt imature, ceea ce poate duce nu doar la complicaţii imediate, ci şi la probleme de dezvoltare pe termen lung.
În acest context, specialiştii de la secţia de terapie intensivă neonatală a Centrului Medical Radboud din Cadrul Universităţii Nijmegen, din Olanda, dezvoltă un dispozitiv denumit AquaWomb, conceput pentru a reproduce mediul din uterul matern.
Sistemul constă într-un sac etanş umplut cu lichid amniotic artificial încălzit, în interiorul căruia este plasat copilul născut între 24 şi 28 de săptămâni de sarcină, un interval în care supravieţuirea este posibilă, dar complicaţiile sunt frecvente.
În interiorul acestui dispozitiv, nou-născutul este conectat la o placentă artificială, care îi furnizează oxigen şi nutrienţi, cu scopul de a menţine circulaţia şi fiziologia fetală.
Prin imitarea cât mai fidelă a condiţiilor din uter, medicii speră să prelungească stadiul fetal al dezvoltării şi să reducă riscurile asociate naşterii premature.
Potrivit echipei de cercetare, chiar şi patru săptămâni suplimentare de dezvoltare pot face o diferenţă majoră în ceea ce priveşte şansele de supravieţuire şi riscul de probleme cronice de sănătate. Diferenţele dintre un copil născut la 24 de săptămâni şi unul născut la 28 de săptămâni sunt semnificative, iar efectele naşterii premature pot persista până la vârsta adultă tânără.
Un element esenţial al procedurii este modul de naştere. Copilul trebuie adus pe lume prin operaţie cezariană şi transferat direct în sacul cu lichid amniotic artificial, pentru a evita contactul cu aerul. Expunerea timpurie la aer poate afecta plămânii, motiv pentru care este important ca respiraţia spontană să nu fie declanşată imediat după naştere.
Transferul din uterul matern către sistemul de susţinere perinatală trebuie să se facă rapid, astfel încât copilul să fie conectat la placenta artificială în câteva minute. După naştere, placenta mamei nu mai funcţionează, iar această etapă este considerată cea mai critică din întregul proces.
Proiectul, dezvoltat în Eindhoven, se află în prezent în faza de dezvoltare. Iniţiative similare sunt în curs şi în Statele Unite şi Canada, pe măsură ce oamenii de ştiinţă încearcă să transforme îngrijirea neonatală pentru copiii născuţi extrem de prematur.
Potrivit unui raport publicat de OMS în 2024, la nivel global se înregistrează aproximativ 6.400 de decese neonatale în fiecare zi, reprezentând aproape 47% din totalul deceselor la copiii sub cinci ani.
În acest context, soluţiile care pot creşte şansele de supravieţuire ale nou-născuţilor prematuri sunt considerate o prioritate majoră pentru sănătatea publică.
Acest „uter artificial” ar putea salva viaţa bebeluşilor născuţi extrem de prematur. Prin imitarea mediului din uterul matern, medicii speră să prelungească stadiul fetal al dezvoltării, îmbunătăţind starea de sănătate a copiilor născuţi prematur. Sursa: Euronews Health, 22 decembrie 2025
