Un grup de cercetători din Coreea de Sud a descoperit că bacteriile provenite din cavitatea orală, odată ajunse în intestin, pot contribui la boala Parkinson, indicând o posibilă ţintă nouă pentru tratament.
Oamenii de ştiinţă coreeni au clarificat o legătură între microbiota orală, intestin şi boala Parkinson, după ce au constatat că o bacterie asociată cariilor dentare este implicată în debutul bolii.
Într-un nou studiu, cercetătorii sugerează că microorganismele provenite din afara creierului pot influenţa etapele foarte timpurii ale bolilor neurodegenerative.
Cercetarea indică existenţa unei căi biologice prin care activitatea microbiană poate contribui la afectarea neuronilor, contestând explicaţiile tradiţionale despre modul în care se dezvoltă boala Parkinson.
Echipa de cercetători de la Universitatea Naţională din Seul (Coreea de Sud) a identificat dovezi solide potrivit cărora bacterii din cavitatea orală pot coloniza intestinul, pot produce metaboliţi care ajung în creier şi pot accelera procesele asociate bolii Parkinson.
Rezultatele completează datele existente într-un domeniu intens investigat, cel al relaţiei dintre microbiota intestinală şi bolile neurologice, prin identificarea unui posibil traseu biologic care leagă colonizarea intestinală de modificări la nivel cerebral.
Boala Parkinson este o afecţiune neurologică frecventă, caracterizată prin tremor, rigiditate musculară şi încetinirea mişcărilor. Maladia afectează aproximativ 1–2% dintre persoanele cu vârsta peste 65 de ani şi este una dintre cele mai comune boli ale creierului asociate îmbătrânirii.
Studii anterioare au arătat că microbiomul intestinal al pacienţilor cu Parkinson diferă de cel al persoanelor sănătoase, însă nu era clar ce microorganisme sunt implicate şi prin ce mecanisme.
Noul studiu aduce clarificări în acest sens. Autorii au descoperit că persoanele cu boala Parkinson prezintă niveluri crescute de Streptococcus mutans în microbiomul intestinal. Această bacterie este cunoscută mai ales pentru rolul său în apariţia cariilor dentare. Odată stabilită în intestin, ea produce o enzimă numită urocanat reductază (UrdA) şi un produs metabolic denumit imidazol propionat (ImP).
Atât enzima, cât şi metabolitul au fost identificate în concentraţii mai mari în intestin şi în sângele pacienţilor cu Parkinson.
Datele sugerează că ImP poate circula în organism, poate ajunge la nivel cerebral şi poate contribui la pierderea neuronilor care produc dopamină, un proces central implicat în boala Parkinson.
Pentru a investiga mecanismul implicat, cercetătorii au folosit modele animale. Intestinul unor şoareci a fost colonizat cu S. mutans sau cu tulpini de Escherichia coli (E. coli) modificate genetic pentru a produce UrdA.
În ambele cazuri, animalele au prezentat niveluri crescute de ImP în sânge şi în ţesutul cerebral, alături de modificări tipice bolii Parkinson: pierderea neuronilor dopaminergici, inflamaţie neuronală accentuată, afectarea funcţiei motorii şi acumularea crescută de alfa-sinucleină, o proteină implicată în evoluţia bolii.
Experimente suplimentare au arătat că aceste efecte depind de activarea complexului de semnalizare mTORC1, o cale celulară implicată în reglarea metabolismului şi a supravieţuirii celulare. Administrarea unui inhibitor mTORC1 la şoareci a redus inflamaţia neuronală, pierderea de neuroni, agregarea alfa-sinucleinei şi disfuncţia motorie.
Autorii concluzionează că produşii chimici eliberaţi de bacteriile orale după colonizarea intestinului pot contribui la declanşarea bolii Parkinson. Potrivit acestora, rezultatele deschid o direcţie nouă de cercetare, axată pe microbiota orală şi intestinală, ca posibilă ţintă pentru strategii terapeutice viitoare.
„Studiul nostru oferă o înţelegere a modului în care microorganismele provenite din cavitatea orală, odată ajunse în intestin, pot influenţa creierul şi pot contribui la dezvoltarea bolii Parkinson. Rezultatele subliniază potenţialul de a viza microbiota intestinală ca strategie terapeutică, oferind o nouă direcţie pentru tratamentul bolii Parkinson”, a declarat profes. Ara Koh, de la Departamentul de Ştiinţe ale Vieţii din cadrul POSTECH), citată într-un comunicat. Cercetătoarea a condus studiul în colaborare cu o echipă de la Universitatea Sungkyunkwan şi Universitatea Naţională din Seul.
Rezultatele acestei cercetări au fost publicate în revista Nature Communications.
