Un nou studiu, realizat în Japonia, aduce primele dovezi biologice care pot oferi o potenţială explicaţie pentru „ceaţa cerebrală” - lipsa de concentrare - asociată cu sindromul Covid de lungă durată, sugerând că acest simptom nu reprezintă doar o manifestare percepută subiectiv de cei afectaţi, ci are la bază mecanisme moleculare care se manifestă la nivelul creierului.
Deşi au trecut mai mulţi ani de la pandemia de Covid-19, efectele infecţiei cu SARS-CoV-2, virusul care provoacă boala, nu sunt încă pe deplin înţelese. Acest lucru este valabil mai ales în cazul sindromului post-Covid (Covid de lungă durată), o afecţiune cronică ce poate apărea după infecţie şi care provoacă o gamă variată de simptome persistente. Printre cele mai frecvente şi debilitante se numără tulburările cognitive, cunoscute sub denumirea de „ceaţă cerebrală”, care afectează peste 80% dintre persoanele diagnosticate cu sindrom post-Covid.
Având în vedere sutele de milioane de cazuri la nivel mondial, această afecţiune reprezintă o problemă majoră de sănătate publică şi un impact socioeconomic semnificativ, afectând grav capacitatea persoanelor de a lucra şi de a-şi desfăşura activităţile zilnice.
În ciuda frecvenţei sale ridicate, cauzele exacte ale Covidului prelungit şi ale „ceţii cerebrale” rămân insuficient clarificate.
Studiile imagistice realizate anterior au evidenţiat unele modificări structurale ale creierului, însă nu au putut identifica disfuncţiile moleculare care stau la baza acestor simptome cognitive.
Întruât moleculele implicate în comunicarea dintre neuronii creierului sunt dificil de observat direct, în creierul viu, cercetătorii nu dispun încă de biomarkeri obiectivi care să confirme un diagnostic deCovid de lungă durată sau să permită dezvoltarea unor tratamente eficiente.
Pentru a depăşi această limitare, o echipă de cercetători condusă de profesorul Takuya Takahashi de la Facultatea de Medicină a Universităţii Municipale Yokohama, din Japonia, a realizat un progres major în înţelegerea cauzei „ceţii cerebrale” asociate cu Covidul de lungă durată.
Într-un articolul publicat la 1 octombrie, în revista Brain Communications, autorii pornesc de la ipoteza că pacienţii afectaţi ar putea prezenta o expresie modificată a receptorilor AMPA (AMPAR - prescurtare de la α(alfa)-amino-3-hidroxi-5-metil-4-izoxazol-propionat) - molecule esenţiale pentru procesele de memorie şi învăţare - ipoteză bazată pe cercetări anterioare privind tulburări psihiatrice şi neurologice precum depresia, tulburarea bipolară, schizofrenia şi demenţa.
Pentru a testa această teorie, echipa a folosit o tehnică avansată de imagistică, denumită PET K-2 AMPAR, care permite vizualizarea şi cuantificarea densităţii acestor receptori în creierul uman viu.
Comparând datele obţinute de la 30 de pacienţi cu Covid de lungă durată cu cele de la 80 de persoane sănătoase, cercetătorii au observat o creştere semnificativă şi extinsă a densităţii receptorilor AMPA în creierul pacienţilor. Această densitate crescută s-a corelat direct cu severitatea afectării cognitive, sugerând o potenţială legătură între modificările moleculare şi simptomele observate. De asemenea, nivelurile crescute ale unor markeri inflamatori au fost asociate cu densitatea receptorilor, ceea ce indică o posibilă interacţiune între inflamaţie şi expresia acestora.
În ansamblu, rezultatele studiului reprezintă un pas esenţial în clarificarea multor aspecte nerezolvate ale sindromului post-Covid. Creşterea sistemică a receptorilor AMPA oferă o explicaţie biologică directă pentru simptomele cognitive, identificând totodată o ţintă terapeutică potenţială.
Medicamentele capabile să reducă activitatea excesivă a acestor receptori ar putea deveni o abordare promiţătoare pentru ameliorarea „ceţii cerebrale”.
Interesant este faptul că analiza echipei a demonstrat că datele imagistice pot diferenţia pacienţii de persoanele sănătoase cu o sensibilitate de 100% şi o specificitate de 91%.
„Prin aplicarea noii noastre tehnologii PET dedicate receptorilor AMPA, ne propunem să oferim o perspectivă nouă şi soluţii concrete pentru provocarea medicală reprezentată de Covidul de lungă durată”, a declarat profesorul Takahashi, citat într-un comunicat.
Deşi vor fi necesare studii suplimentare pentru a dezvolta tratamente eficiente, această cercetare marchează un pas promiţător în direcţia corectă.
„Rezultatele noastre demonstrează că ceea ce numim ‘ceaţă cerebrală’ asociată cu Covid de lungă durată trebuie recunoscută ca o afecţiune clinică reală. Acest lucru ar putea accelera dezvoltarea unor metode de diagnostic şi terapii dedicate”, a adăugat profesorul Takahashi.
În concluzie, descoperirile echipei japoneze clarifică unele dintre cele mai importante necunoscute legate de baza biologică a simptomelor de „ceaţă cerebrală” post-Covid şi pot deschide calea către noi instrumente de diagnostic şi tratamente eficiente pentru pacienţii afectaţi de această manifestare a bolii.
