Scleroza multiplă este cunoscută în principal pentru afectarea tecii de mielină care înveleşte fibrele nervoase, însă cercetări recente arată că boala determină şi distrugerea neuronilor. Noi date oferă explicaţii pentru această componentă mai puţin înţeleasă a bolii.
Cercetători de la University of California, San Francisco, University of Cambridge şi Cedars-Sinai Medical Center au identificat un mecanism prin care scleroza multiplă duce la moartea neuronilor din creier.
Două studii, publicate în aceeaşi ediţie a revistei Nature, arată că inflamaţia asociată bolii provoacă leziuni severe ale ADN-ului în anumite tipuri de neuroni, ceea ce duce la distrugerea acestora.
Mult timp, cercetarea în scleroza multiplă s-a concentrat asupra mielinei, stratul care izolează fibrele nervoase. În paralel însă, neuronii din cortex, zona responsabilă de funcţiile cognitive superioare, se pierd treptat în această boală. Noile rezultate explică de ce investigaţiile imagistice arată afectarea atât a substanţei albe, cât şi a substanţei cenuşii a creierului.
Substanţa albă este alcătuită din fibrele nervoase care conectează celulele cerebrale şi apare des afectată în imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN). În schimb, substanţa cenuşie, care conţine corpurile neuronilor, poate prezenta leziuni mai rare şi mai greu de detectat, dar asociate cu forme cronice şi invalidante ale bolii.
Pentru a înţelege ce tipuri de neuroni sunt afectaţi, cercetătorii au analizat în primul studiu dezvoltarea creierului la şoareci. Ei au studiat neuronii care exprimă gena CUX2, implicaţi în formarea cortexului. În perioada de dezvoltare, aceşti neuroni se divid rapid şi depind de mecanisme eficiente de reparare a ADN-ului pentru a face faţă stresului celular.
Un rol central îl are gena ATF4, implicată în răspunsul la stres şi în menţinerea integrităţii cromozomilor. Atunci când această genă a fost inactivată, neuronii în dezvoltare au acumulat leziuni ADN, iar formarea regiunii frontale a creierului a fost afectată. Rezultatele au arătat că doar o parte dintre neuroni sunt deosebit de vulnerabili la astfel de leziuni.
Într-un al doilea studiu, echipa a analizat leziuni din substanţa cenuşie la persoane cu scleroză multiplă şi a identificat acelaşi tip de afectare a ADN-ului în neuronii CUX2. În modele experimentale de boală, inflamaţia a declanşat reacţii chimice care au deteriorat ADN-ul acestor celule. Sistemele de reparare, eficiente în mod normal în perioada de dezvoltare, nu au mai reuşit să compenseze aceste leziuni, ceea ce a dus la afectarea creierului.
Cele două studii descriu modul în care neuronii din cortex fac faţă leziunilor ADN în condiţii normale şi cum acest mecanism cedează în scleroza multiplă. Rezultatele sugerează că, pe lângă strategiile care vizează refacerea mielinei, este necesară şi protejarea directă a neuronilor din substanţa cenuşie.
