Problemele de sănătate ale creierului au devenit una dintre cele mai mari provocări ale medicinei moderne, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS), care atrage atenţia că milioane de vieţi ar putea fi salvate sau îmbunătăţite printr-un acces mai bun la servicii neurologice şi prin investiţii susţinute în acest domeniu. Printre principalele cauze de mortalitate şi dizabilitate se numără AVC (accidentul vascular cerebral), migrena, boala Alzheimer şi alte forme de demenţă, meningita şi epilepsia idiopatică (fără cauză cunoscută).
Organizaţia Mondială a Sănătăţii avertizează că mai puţin de o treime dintre ţările lumii au o politică naţională pentru a răspunde poverii tot mai mari a tulburărilor neurologice, responsabile de peste 11 milioane de decese la nivel mondial în fiecare an.
OMS solicită intensificarea eforturilor la nivel internaţional pentru prevenirea şi tratarea bolilor neurologice, care afectează peste trei miliarde de oameni în întreaga lume - mai mult de 40% din populaţie, conform unui nou raport, publicat marţi.
Primele zece afecţiuni neurologice care au contribuit cel mai mult la mortalitate şi dizabilitate în anul 2021 au fost: AVC, encefalopatia neonatală (afectare cerebrală la nou-născuţi), migrena, boala Alzheimer şi alte forme de demenţă, neuropatia diabetică, meningita, epilepsia idiopatică (fără cauză cunoscută), complicaţiile neurologice asociate naşterilor premature, tulburările din spectrul autist şi cancerele sistemului nervos.
OMS avertizează că lipsa infrastructurii adecvate, a resurselor financiare şi a sprijinului social frânează progresele în tratarea acestor boli, iar prejudecăţile şi dezinformarea îi împiedică pe mulţi pacienţi să solicite îngrijire medicală.
Agenţia internaţională de sănătate solicită o acţiune coordonată la nivel global, bazată pe dovezi ştiinţifice, pentru a prioritiza sănătatea creierului şi a extinde serviciile neurologice.
În prezent, doar 63 de ţări au o politică naţională dedicată tulburărilor neurologice, iar numai 34 dispun de finanţare dedicată, potrivit OMS.
„Având în vedere că mai mult de una din trei persoane trăieşte cu o afecţiune care implică creierul, trebuie să facem tot posibilul pentru a le oferi îngrijirea necesară. Multe dintre aceste boli pot fi prevenite sau tratate eficient, însă serviciile medicale rămân inaccesibile pentru majoritatea populaţiei, mai ales în mediul rural şi în regiunile defavorizate, unde stigmatizarea şi dificultăţile financiare agravează situaţia”, a subliniat marţi, Jeremy Farrar, director general adjunct al OMS - Division of Health Promotion, Disease Prevention and Control, citat în comunicatul agenţiei.
Raportul OMS, primul de acest fel, arată că ţările cu venituri mici dispun, în medie, de peste 80 de ori mai puţini neurologi decât statele bogate, ceea ce face ca diagnosticul şi tratamentul să fie adesea imposibil de obţinut la timp.
Totodat[, lipsa de finanţare pentru cercetare, mai ales în ţările cu venituri mici şi medii, împiedică elaborarea de politici eficiente în domeniul neurologiei.
Doar 53% dintre statele membre ale OMS (102 din 194 de ţări) au contribuit la realizarea Raportului, un semn al atenţiei limitate acordate domeniului neurologiei. Doar 32% dintre ţări (63 de state) dispun de o politică naţională dedicată tulburărilor neurologice, şi numai 18% (34 de state) au raportat existenţa unei finanţări specifice pentru abordarea acestor afecţiuni.
Totodată, doar 46 de state oferă servicii de sprijin pentru persoanele care îngrijesc pacienţi, iar 44 dispun de legislaţie care le protejează drepturile, lăsând însă milioane de îngrijitori neoficiali fără recunoaştere sau sprijin financiar.
OMS avertizează că, fără acţiuni ferme şi investiţii constante, povara bolilor neurologice va continua să crească.
Organizaţia solicită guvernelor să acorde prioritate sănătăţii creierului, prin extinderea accesului la îngrijire, promovarea sănătăţii neurologice şi consolidarea sistemelor de monitorizare şi cercetare, pentru o mai bună fundamentare a deciziilor în domeniul politicilor publice.
Raportul global oferă o evaluare amplă a modului în care ţările răspund provocărilor generate de afecţiunile neurologice şi stabileşte un punct de referinţă pentru monitorizarea progreselor realizate în cadrul Planului global de acţiune privind epilepsia şi alte tulburări neurologice, având ca obiectiv îmbunătăţirea sănătăţii creierului şi reducerea inegalităţilor.
