O terapie orală aflată în faze incipiente de testare clinică ar putea deschide o nouă direcţie în prevenirea unor forme de demenţă cu debut precoce, după ce primele date indică un profil de siguranţă favorabil şi semne biologice de eficienţă la persoane cu risc crescut.
Un nou tratament oral destinat demenţei frontotemporale, cea mai frecventă formă de demenţă cu debut înainte de 60 de ani, a raportat rezultate preliminare încurajatoare într-un studiu clinic de siguranţă.
Medicamentul experimental, denumit VES001, a fost evaluat într-un studiu în două etape, desfăşurat în două centre medicale din Olanda şi Regatul Unit, unde a fost administrat zilnic unor participanţi fără simptome de boală, inclusiv şase voluntari purtători ai unor mutaţii genetice care le cresc riscul de a dezvolta demenţă frontotemporală.
La aceşti participanţi cu risc, tratamentul a determinat o creştere medie de peste 95% a nivelurilor unei proteine numite progranulină în sânge şi în lichidul cefalorahidian faţă de valorile iniţiale măsurate la începutul studiului de trei luni, potrivit unui comunicat al companiei farmaceutice care a dezvoltat tratamentul, Vesper Bio.
Progranulina este esenţială pentru sănătatea şi funcţionarea neuronilor, iar deficitul ei a fost asociat cu leziuni cerebrale care duc la demenţa frontotemporală, în special la persoanele cu mutaţii ale genei GRN, ce reduce producţia acestei proteine; rolul progranulinei în neurodegenerare este descris pe larg în literatura de specialitate, inclusiv într-o analiză publicată în revista Trends in Neurosciences.
În cadrul studiului, nu au fost raportate reacţii adverse grave, ceea ce înseamnă că VES001 a depăşit primul obstacol major de siguranţă după mai mulţi ani de cercetare orientată spre corectarea deficitului de progranulină la nivel cerebral.
Anders Nykjær, director ştiinţific al Vesper Bio şi specialist în biochimie medicală la Institutul Danez de Neuroştiinţe Translaţionale (DANDRITE) din cadrul Universităţii Aarhus, a declarat că aceste rezultate oferă speranţa unui tratament care ar putea preveni dezvoltarea bolii la persoanele cu risc genetic, însă trebuie subliniat că datele sunt deocamdată preliminare, comunicate de compania farma, fără seturi complete de rezultate publicate, iar concluziile necesită confirmare prin evaluare independentă şi publicare într-o revistă de specialitate.
Mecanismul propus al VES001 vizează receptorul sortilină, implicat în eliminarea progranulinei din creier; prin reducerea eficienţei acestui receptor, medicamentul ar încetini îndepărtarea progranulinei şi ar putea menţine niveluri protective ale proteinei, teoretic prevenind apariţia demenţei frontotemporale atât la purtătorii de mutaţii GRN, cât şi la alţi pacienţi.
În studiul prezentat, la persoanele cu mutaţie GRN, progranulina a revenit la valori apropiate de normal atât în plasmă, cât şi în lichidul cefalorahidian, un semnal biologic considerat relevant deoarece acest lichid înconjoară sistemul nervos, furnizând nutrienţi şi eliminând produşi de degradare.
Jonathan Rohrer, neurolog la Queen Square Institute of Neurology, University College London, investigator principal al studiului din Marea Britanie, a subliniat potenţialul preventiv al normalizării progranulinei la purtători asimptomatici care, în absenţa intervenţiei, ar dezvolta simptome în 10–20 de ani, dar a precizat implicit necesitatea studiilor suplimentare.
Studiile clinice sunt înregistrate pe platforma ClinicalTrials.gov, aici, şi aici, iar rezultatele nu înseamnă încă disponibilitate clinică, VES001 fiind un medicament experimental, neaprobat pentru utilizare medicală de rutină, şi va trebui să parcurgă studii clinice mai ample pentru a demonstra eficacitatea şi siguranţa pe termen lung.
Până atunci, comunitatea ştiinţifică priveşte aceste date ca pe un pas promiţător, preliminar, către terapii care ar putea, în viitor, să întârzie sau chiar să prevină instalarea demenţei frontotemporale la persoanele cu risc.
