Rolul creierului în creşterea rezistenţei fizice: noi date experimentale

Rolul creierului în creşterea rezistenţei fizice: noi date experimentale

Creşterea rezistenţei la efort este, în mod tradiţional, atribuită adaptărilor structurale şi funcţionale care apar la nivelul fibrelor musculare în urma antrenamentului. Un nou studiu experimental arată însă că acest proces implică şi activitatea unor celule nervoase din creier, fără de care antrenamentul nu produce aceleaşi beneficii.

Un studiu, realizat de cercetători de la The Jackson Laboratory, şi publicat în revista Neuron, arată că îmbunătăţirea rezistenţei la efort nu este determinată exclusiv de modificările produse la nivelul ţesutului muscular, ci implică şi activarea unor populaţii specifice de neuroni din creier.

În modelul experimental pe şoareci, lipsa activităţii anumitor neuroni a împiedicat creşterea rezistenţei, indiferent de intensitatea antrenamentului pe bandă. În schimb, activarea artificială a acestor neuroni după exerciţiu a dus la creşteri suplimentare ale rezistenţei la efort.

Cercetătorii au monitorizat activitatea cerebrală în timpul şi după alergare şi au identificat un grup de neuroni din hipotalamus care exprimă o proteină numită factor steroidogenic 1 (SF1). Aceşti neuroni au rămas activi aproximativ o oră după terminarea exerciţiului.

Pe măsură ce şoarecii s-au antrenat timp de mai multe săptămâni, tot mai mulţi neuroni SF1 s-au activat după fiecare sesiune, iar conexiunile dintre aceştia au devenit mai numeroase şi mai puternice. 

Animalele care au efectuat exerciţii prezentau un număr de conexiuni între aceşti neuroni de aproximativ două ori mai mare comparativ cu cele sedentare.

Când neuronii SF1 au fost inactivaţi timp de 15 minute după fiecare antrenament, şoarecii nu au mai înregistrat progrese în ceea ce priveşte rezistenţa la efort şi au avut performanţe mai slabe la testele de alergare. 

În schimb, stimularea neuronilor SF1 timp de o oră după fiecare sesiune de alergare pe bandă a determinat o îmbunătăţire suplimentară a rezistenţei la efort şi a permis atingerea unor viteze maxime superioare faţă de cele obţinute în mod obişnuit prin antrenament.

Autorii sugerează că acest circuit neuronal ar putea fi exploatat pentru a amplifica efectele exerciţiului fizic moderat, în special la persoanele în vârstă sau la cele cu limitări de mobilitate, care nu pot desfăşura activităţi fizice intense, dar pot beneficia de efectele protectoare ale mişcării asupra creierului şi organismului.



 

 

viewscnt