Îmbătrânirea populaţiei generează presiuni majore asupra sistemelor de sănătate, la nivel mondial. Un nou studiu vine însă cu o veste încurajatoare: generaţiile mai recente prezintă un risc mai scăzut de a dezvolta demenţă la aceeaşi vârstă comparativ cu cele anterioare. Descoperirile pot avea implicaţii importante pentru strategiile de prevenţie şi politicile de sănătate publică.
Conform datelor publicate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS), în anul 2021 existau în lume aproximativ 57 de milioane de persoane cu demenţă, femeile fiind afectate disproporţionat.
Deşi riscul de demenţă creşte odată cu vârsta, specialiştii subliniază de mult timp că această afecţiune nu este o consecinţă inevitabilă a procesului de îmbătrânire.
Alte studii recente arată că aproape jumătate din cazurile de demenţă ar putea fi prevenite sau întârziate prin reducerea a 14 factori de risc, printre care renunţarea la fumat şi îmbunătăţirea calităţii aerului, deşi nu toţi aceşti factori se află sub controlul direct al individului.
Acum, un nou studiu internaţional sugerează că persoanele născute în perioade mai recente, în special femeile, prezintă un risc mai redus de a dezvolta demenţă la aceeaşi vârstă comparativ cu bunicii lor.
„Generaţiile mai tinere sunt mai puţin predispuse la apariţia demenţei la aceeaşi vârstă ca părinţii sau bunicii lor, iar acesta este un semnal încurajator”, a declarat dr. Sabrina Lenzen, coautoare a studiului realizat în cadrul Centrului pentru Economie şi Politici de Sănătate al Universităţii din Queensland, Australia, citată într-un comunicat.
Totuşi, ea a avertizat că povara globală a demenţei va continua să crească odată cu îmbătrânirea populaţiei, iar inegalităţile persistă, mai ales în funcţie de gen, nivel de educaţie şi regiune geografică.
Publicat pe 2 iunie, în revista JAMA Network Open, studiul realizat de cercetători australieni a analizat datele a 62.437 de persoane cu vârsta de peste 70 de ani, colectate din trei studii observaţionale din Statele Unite, Marea Britanie şi anumite regiuni din Europa, care au urmărit participanţii de-a lungul mai multor ani.
Pentru identificarea cazurilor potenţiale de demenţă, cercetătorii au utilizat un algoritm care a integrat variabile precum dificultăţile în activităţile zilnice şi scorurile obţinute la teste cognitive.
Participanţii au fost clasificaţi în opt grupuri distincte în funcţie de anul naşterii, fiecare reprezentând o generaţie diferită. De asemenea, au fost împărţiţi în şase categorii de vârstă, pentru a permite comparaţii între persoane de aceeaşi vârstă biologică, dar din generaţii diferite.
Conform aşteptărilor, prevalenţa demenţei a crescut odată cu vârsta în toate regiunile analizate: SUA, Europa continentală şi Marea Britanie. Cu toate acestea, la aceeaşi vârstă cronologică, persoanele din generaţiile mai recente prezentau un risc mai mic de demenţă decât cele din generaţiile anterioare.
„De exemplu, în Statele Unite, printre persoanele cu vârsta între 81 şi 85 de ani, 25,1% dintre cei născuţi între 1890–1913 aveau demenţă, comparativ cu doar 15,5% dintre cei născuţi între 1939–1943”, a precizat dr. Lenzen.
Tendinţe similare au fost observate şi în Europa.
Această scădere a fost mai pronunţată în rândul femeilor, mai ales a celor europene, un posibil factor explicativ fiind accesul mai larg la educaţie pentru femei începând cu mijlocul secolului XX.
Modificările economice generale, măsurate prin produsul intern brut (PIB), nu au influenţat semnificativ rezultatele.
„Numărul absolut de persoane care trăiesc cu demenţă continuă să crească din cauza îmbătrânirii populaţiei, dar acest studiu oferă o veste bună: generaţiile mai recente au un risc mai mic comparativ cu cele anterioare”, a adăugat prof. Tara Spires-Jones, director al Centrului pentru Ştiinţele Creierului din cadrul Universităţii din Edinburgh, comentând aceste rezultate.
Chiar dacă studiul nu a investigat direct cauzele reducerii acestui risc, autorii au indicat factori potenţiali care contribuie: introducerea educaţiei obligatorii, interzicerea fumatului şi îmbunătăţirile tratamentelor medicale pentru boli precum afecţiunile cardiovasculare, diabetul sau pierderea auzului, toate asociate cu un risc crescut de demenţă.
Totuşi, studiul are şi anumite limitări metodologice: prezenţa demenţei nu a fost confirmată prin diagnostice clinice standardizate, ci a fost estimată printr-un algoritm care a analizat datele furnizate de participanţi, cum ar fi dificultăţile funcţionale şi scorurile la teste cognitive, pentru a aproxima probabilitatea ca aceştia să sufere de această afecţiune.
Întrucât alte cercetări arată că numărul cazurilor de demenţă este în continare în creştere - un studiu publicat în luna ianuarie estimează că în SUA cazurile se vor dubla până în 2060 -, experţi, precum profesorul Eric Brunner de la University College London, subliniază importanţa unei analize riguroase a tendinţelor recente, precum şi a efectelor generate de reducerea cheltuielilor publice în domeniul social şi sanitar asupra stării de sănătate a populaţiei.
Această precauţie este justificată de rezultatele acestor studii, inclusiv ale autorului menţionat, care indică faptul că incidenţa demenţei, adică numărul de cazuri noi apărute într-o perioadă de timp, ar putea să nu mai înregistreze o scădere continuă, aşa cum s-a observat în trecut.
Demenţa este în prezent a şaptea cauză principală de deces şi una dintre cauzele majore de handicap şi dependenţă în rândul persoanelor în vârstă la nivel mondial.
