Alzheimerul începe să afecteze creierul cu ani, chiar decenii, înainte ca primele simptome să devină vizibile, însă diagnosticul este pus, de regulă, prea târziu, când distrugerile neuronale sunt ireversibile. Un nou studiu internaţional oferă speranţa că boala ar putea fi depistată şi tratată într-un stadiu precoce, prin identificarea unui biomarker asociat cu inflamaţia cerebrală timpurie.
O echipă de cercetători de la Florida International University (FIU), a publicat în revista Acta Neuropathologica un studiu care evidenţiază rolul proteinei translocatoare, TSPO 18 kDa, în debutul bolii Alzheimer.
TSPO este o proteină cu greutatea moleculară de18 kilodaltoni (kDa) care se află pe membrana mitocondrială externă şi este implicată în transportul colesterolului, sinteza de steroizi, răspunsul la stres celular (inflamaţie, stres oxidativ) şi alte funcţii celulare, cum ar fi semnalizarea calciului şi metabolismul energetic.
Această proteină este prezentă în mod normal la niveluri foarte scăzute în creier, dar creşte semnificativ atunci când apare neuroinflamaţia, un proces considerat un factor declanşator al bolii Alzheimer.
Cercetătorii au observat că acest marker devine vizibil cu mult înaintea pierderilor de memorie sau a declinului cognitiv.
„Neuroinflamaţia este un eveniment foarte timpuriu în boala Alzheimer, care influenţează debutul acesteia. Dacă putem folosi TSPO pentru a o detecta devreme, chiar din stadiile incipiente ale bolii, acest lucru ar putea însemna încetinirea progresiei sau întârzierea apariţiei simptomelor cu cinci sau şase ani. Sunt cinci sau şase ani în care o persoană poate avea o calitate a vieţii mai bună”, afirmă conducătorul echipei de cercetare, Tomás R. Guilarte, decan al Robert Stempel College of Public Health & Social Work din cadrul FIU, citat într-un comunicat.
Acesta are o experienţă îndelungată în studiul TSPO, fiind printre puţinii oameni de ştiinţă care au contribuit la validarea acestei proteine ca biomarker al neuroinflamaţiei. Cercetările sale au început în anii 1990, pe vremea când lucra la Universitatea Johns Hopkins. În prezent, medici şi cercetători din centre medicale de renume din întreaga lume se bazează pe TSPO pentru a monitoriza neuroinflamaţia, nu doar în bolile neurodegenerative, ci şi în afecţiuni neurologice şi psihiatrice.
Cel mai recent studiu oferă o perspectivă fără precedent asupra TSPO. Cu ajutorul unor tehnologii avansate de imagistică, echipa a reuşit pentru prima dată, să localizeze precis momentul şi zona din creier unde apare iniţial TSPO. Aceasta coincide cu primele depuneri de plăci amiloide în subiculum, o regiune a hipocampului esenţială pentru memorie şi învăţare.
În mod normal, în creier, TSPO este prezentă la niveluri foarte scăzute. Însă, atunci când echilibrul fragil al creierului este perturbat, cum se întâmplă în cazul neuroinflamaţiei, nivelul acesteia creşte continuu, explică Guilarte. Şi continuă să se răspândească tot mai mult. Pe imaginile PET, acest fenomen poate arăta ca şi cum creierul ar fi „în flăcări”, iar TSPO apare sub forma unei culori roşu-portocaliu intens.
Un studiu anterior realizat de Guilarte, publicat în revista JAMA Neurology, a arătat că nivelurile de TSPO erau mai ridicate la jucătorii activi şi recent retraşi din NFL (Liga Naţională de Fotbal American), cu vârste cuprinse între 23 şi 39 de ani. Credit: FIU, 9 septembrie 2025
În studiile pe modele murine, TSPO a fost detectat la vârste echivalente cu adolescenţa umană, cu aproximativ cinci luni înainte ca simptomele cognitive să apară.
De asemenea, s-a observat că femelele prezentau niveluri mai ridicate, reflectând statisticile umane: două treimi dintre pacienţii cu Alzheimer sunt femei. Ţesuturile cerebrale umane provenite de la pacienţi din Columbia, afectaţi de o formă rară de Alzheimer cu debut precoce, au confirmat aceleaşi modele de activare a TSPO.
Guilarte explică faptul că microgliile, care în mod normal curăţă plăcile amiloide, îşi pierd această funcţie şi continuă să emită semnale inflamatorii, ceea ce întreţine un cerc vicios care întreţine inflamaţia în creier.
Analizând celulele gliale - celule care susţin şi protejează neuronii - cercetătorii au descoperit că microgliile situate cel mai aproape de plăcile amiloide prezentau cele mai mari niveluri de TSPO.
Apoi, au mărit imaginea pentru a observa ce tipuri specifice de celule gliale - inclusiv microglia şi astrocitele, care au rolul de a proteja neuronii - emiteau semnalele TSPO.
Stânga (L): Imagine celulară originală. Dreapta (R): Aceeaşi imagine celulară, mărită şi procesată cu ajutorul unui software special de imagistică. Microglia (albastru), care semnalează prezenţa proteinei TSPO (roşu), sunt grupate în jurul plăcilor (cian). Credit: Adaptare după Acta Neuropathologica (2025).
Această descoperire sugerează că neuroinflamaţia nu este doar un efect secundar, ci un factor esenţial în progresia bolii.
Studiul are implicaţii majore pentru diagnostic şi tratament.
Detectarea timpurie a TSPO prin metode imagistice, precum PET scan, ar putea permite intervenţii menite să încetinească evoluţia bolii şi să întârzie apariţia simptomelor cu cinci-şase ani, îmbunătăţind semnificativ calitatea vieţii pacienţilor. Totuşi, cercetătorii subliniază că aceste rezultate provin în principal din cazuri genetice cu debut precoce, iar următorul pas este analiza cazurilor de Alzheimer cu debut tardiv, mult mai frecvente la nivel global.
„Alzheimerul nu este doar o boală a bătrâneţii. El începe să afecteze creierul cu mult înainte de diagnostic. Cu cât descoperim mai mulţi biomarkeri şi ţinte terapeutice, cu atât ne apropiem de tratamente personalizate care să intervină înainte ca pacienţii să ajungă într-un stadiu sever”, afirmă Daniel Martinez-Perez, autorul principal al studiului, doctorand în laboratorul lui Guilarte.
Rezultatele deschid calea către o strategie complexă de combatere a bolii, vizând nu doar acumulările de proteine toxice precum beta-amiloid şi tau, ci şi procesele inflamatorii care accelerează degradarea neuronală.
În prezent, nu există un tratament curativ pentru Alzheimer, iar medicamentele care vizează doar plăcile amiloide au avut rezultate limitate în studiile clinice.
Studiul subliniază importanţa diagnosticării precoce şi a dezvoltării unor terapii combinate, iar cercetările viitoare asupra TSPO ar putea reprezenta un pas esenţial spre controlul acestei afecţiuni neurodegenerative devastatoare.
