Rezultatele preliminare ale unui studiu clinic sugerează că un medicament utilizat frecvent în tratamentul diabetului, administrat împreună cu un antihistaminic, poate repara parţial leziunile la nivelul sistemului nervos care duc la dizabilitate în scleroza multiplă. Oamenii de ştiinţă care au realizat studiul afirmă că sunt „pe punctul de a descoperi o nouă clasă de tratamente” şi că aceste rezultate ne aduc cu un pas mai aproape de oprirea progresiei sclerozei multiple. Deşi efectul a fost prea mic pentru ca pacienţii să observe o îmbunătăţire vizibilă după şase luni de tratament, testele au indicat ameliorări ale funcţiei nervoase, oferind speranţa că procesul de deteriorare a ţesutului protector din jurul fibrelor nervoase ar putea fi inversat cu ajutorul unor medicamente. Rezultatele au fost prezentate în cadrul uneia dintre cele mai importante conferinţe mondiale dedicate cercetării în domeniul sclerozei multiple
Scleroza multiplă (SM) apare atunci când sistemul imunitar atacă teaca de mielină - stratul protector de grăsime care înveleşte fibrele nervoase din creier şi măduva spinării. Distrugerea acestui strat încetineşte sau blochează transmiterea semnalelor electrice între creier şi restul corpului, ducând la simptome precum furnicături, amorţeală, probleme de echilibru, tulburări de vedere, tremor, rigiditate musculară şi, în stadii avansate, dizabilitate progresivă.
În prezent, există aproape 3 milioane de pacienţi diagnosticaţi cu SM la nivel mondial, majoritatea fiind tineri între 30 şi 40 de ani.
În ultimul deceniu, cercetătorii au descoperit că un antihistaminic numit clemastină poate stimula mecanismele organismului de reparare a mielinei. Totuşi, în studiile anterioare, efectele au fost limitate. Pe baza unor cercetări ulterioare, s-a presupus că metforminul, un medicament folosit frecvent în diabetul zaharat de tip 2, ar putea amplifica efectele clemastinei. Astfel, cercetătorii au iniţiat studiul clinic CCMR-Two, finanţat de Societatea de Scleroză Multiplă din Marea Britanie, unde există peste 150.000 de pacienţi diagnosticaţi cu SM.
În cadrul studiului, realizat la Universitatea Cambridge, 70 de pacienţi cu forma recurent-remisivă de SM au fost împărţiţi în două grupuri: jumătate au primit combinaţia clemastină-metformin, iar ceilalţi un placebo, pe o perioadă de şase luni. Cercetătorii au măsurat viteza cu care semnalele nervoase circulă între ochi şi creier, un indicator al integrităţii tecii de mielină. În grupul care a primit placebo, viteza semnalelor s-a redus pe parcursul celor şase luni, în timp ce în grupul tratat a rămas constantă.
Rezultatele au arătat o îmbunătăţire modestă a funcţiei nervoase la pacienţii care au primit tratamentul activ, cu semnalele electrice călătorind cu 1,3 milisecunde mai rapid decât la cei din grupul placebo. Cu toate acestea, nu s-au observat modificări vizibile în ceea ce priveşte vederea sau gradul de dizabilitate al pacienţilor după cele şase luni de tratament.
Printre efectele secundare raportate frecvent s-au numărat oboseală asociată cu clemastina şi diaree provocată de metformin. Cercetătorii au avertizat că aceste medicamente nu trebuie utilizate în afara studiilor clinice, întrucât siguranţa şi eficacitatea lor în scleroza multiplă încă nu sunt confirmate.
Deşi există aproximativ 20 de terapii care modifică evoluţia bolii pentru pacienţii cu scleroză multiplă recurent-remisivă şi câteva tratamente noi pentru formele progresive active, zeci de mii de persoane rămân fără opţiuni eficiente de tratament.
Medicamentele disponibile în prezent acţionează doar asupra unui singur aspect al bolii - sistemul imunitar. Ele nu pot opri deteriorarea progresivă a nervilor, care duce în timp la dizabilităţi permanente.
Oamenii de ştiinţă afirmă că protejarea nervilor împotriva leziunilor, prin stimularea capacităţii naturale a organismului de a reface stratul de mielină din jurul fibrelor nervoase, ar putea reprezenta o direcţie promiţătoare pentru viitoarele tratamente.
Dr. Nick Cunniffe, neurolog la Universitatea Cambridge şi coordonator al studiului, a subliniat că efectul biologic al combinaţiei de tratament indică un potenţial real de remielinizare (repararea tecii de mielină), însă este nevoie de studii suplimentare şi de perioade mai lungi de tratament pentru a vedea beneficii clinice reale.
Cercetătorii au subliniat că aceste date preliminare încurajatoare reprezintă o dovadă a conceptului, dar sunt necesare studii clinice extinse pentru a confirma beneficiile şi pentru a dezvolta o nouă clasă de tratamente destinate persoanelor cu scleroză multiplă.
„Avem o nevoie urgentă de metode care să protejeze nervii împotriva leziunilor şi să repare mielina pierdută, iar această cercetare ne oferă o speranţă reală că, în viitor, medicamentele pentru refacerea mielinei vor face parte din arsenalul de tratamente pentru scleroza multiplă. Aceste rezultate sunt cu adevărat promiţătoare şi ar putea reprezenta o schimbare majoră în modul în care este tratată scleroza multiplă”, a declarat la rândul său dr. Emma Gray, director de cercetare al Societăţii pentru Scleroza Multiplă (MS Society), citată într-un comunicat.
Cercetătorii cred că medicamentele care stimulează remielinizarea vor avea un impact asupra dizabilităţii pe termen lung, aspect care va fi investigat în studii viitoare.
Rezultatele acestui studiu au fost prezentate în cadrul reuniunii anuale a Comitetului European pentru Tratamentul şi Cercetarea Sclerozei Multiple (ECTRIMS2025), una dintre cele mai importante conferinţe mondiale dedicate cercetării în domeniul SM, care s-a desfăşurat între 24-26 septembrie, la Barcelona, Spania.
Studiul CCMR-Two este finanţat prin donaţii către campania „Stop MS Appeal” a Societăţii pentru Scleroza Multiplă, care îşi propune să strângă în jur de 115 milioane de euro până la sfârşitul anului 2025, pentru a sprijini dezvoltarea unor tratamente care ar putea încetini sau chiar opri progresia dizabilităţii la persoanele cu SM.
Specialiştii afirmă că scleroza multiplă este doar începutul. Găsirea unor modalităţi de protejare a creierului înainte ca daunele ireversibile să se instaleze este esenţială pentru toate bolile neurodegenerative, inclusiv Alzheimer şi Parkinson.
Foto articol: Dr. Nick Cunniffe realizează un test de măsurare a vitezei cu care semnalele nervoase circulă între ochi şi creier împreună cu un participant la studiu, în Laboratorul Cambridge Clinical Vision. Credit foto: Societatea pentru Scleroza Multiplă (MS Society)
