Un studiu recent sugerează că o simplă scanare RMN a limbii i-ar putea ajuta pe medici să detecteze mai devreme şi să monitorizeze evoluţia sclerozei laterale amiotrofice (SLA), cunoscută şi sub denumirea de boala neuronilor motori (MND).
Cercetătorii de la Universitatea din Queensland (UQ), din Australia, au descoperit că persoanele cu SLA care se confruntă cu dificultăţi de vorbire sau de înghiţire prezintă o reducere semnificativă a volumului muscular al limbii. Această constatare ar putea oferi un semnal de avertizare precoce al procesului neurodegenerativ.
Dr. Thomas Shaw, care a condus cercetările, a explicat că limba umană este formată din opt muşchi interconectaţi, fiecare cu un rol precis în vorbire, masticaţie şi înghiţire. În cazul pacienţilor cu SLA, aceşti muşchi se atrofiază treptat, la fel ca multe alte grupe musculare afectate de boală. Detectarea timpurie a acestor modificări ar putea ajuta pacienţii să aibă acces mai rapid la tratamente experimentale şi la studiile clinice.
Până acum, analiza directă a muşchilor limbii la pacienţii cu SLA a fost dificilă şi invazivă. Totuşi, dr. Shaw a observat că scanările RMN standard ale creierului surprind adesea şi structura limbii.
Echipa sa a analizat peste 200 de astfel de imagini, inclusiv de la persoane diagnosticate cu SLA, folosind metode avansate de imagistică asistată de inteligenţă artificială (AI) pentru a măsura cu precizie volumul şi forma muşchilor limbii.
Rezultatele au arătat diferenţe semnificative între pacienţii cu SLA şi persoanele sănătoase.
Scanările RMN standard ale limbii unei persoane ar putea ajuta la depistarea timpurie şi la monitorizarea evoluţiei sclerozei laterale amiotrofice (SLA). Credit: Universitatea din Queensland (UQ), 23 octombrie 2025
Cercetătorii au constatat, de asemenea, că pacienţii ale căror simptome încep în zona limbii, gâtului şi faringelui tind să aibă o speranţă de viaţă mai scurtă decât cei la care debutul afectează membrele. Datele obţinute confirmă această tendinţă: un volum redus al limbii a fost asociat cu un prognostic mai nefavorabil. Prin urmare, această metodă ar putea oferi informaţii importante atât despre evoluţia bolii, cât şi despre durata de viaţă estimată, facilitând totodată diagnosticarea rapidă şi înscrierea mai timpurie în studii clinice.
Dr. Brooke-Mai Whelan, coautoare a studiului şi specialistă în patologia vorbirii, a subliniat complexitatea limbii ca organ, care efectuează zilnic mii de mişcări precise, observabile doar atunci când apar disfuncţii. Afectarea muşchilor limbii face ca procesul de înghiţire să devină periculos şi vorbirea dificil de înţeles. Mulţi pacienţi cu SLA consideră pierderea vorbirii mai devastatoare decât incapacitatea de a merge sau de a se alimenta.
Identificarea muşchilor afectaţi de SLA ar putea permite dezvoltarea unor strategii de compensare, cum ar fi adaptarea modelelor de vorbire pentru a folosi grupele musculare neafectate, dar şi planificarea din timp a intervenţiilor precum „voice banking”, înregistrarea vocii pacientului pentru utilizarea ulterioară în dispozitive de comunicare asistată.
Dr. Shaw a adăugat că metodele şi datele obţinute au fost puse la dispoziţia comunităţii ştiinţifice pentru a sprijini cercetările viitoare. În prezent, diagnosticul SLA are un decalaj de aproximativ un an între apariţia simptomelor şi confirmarea medicală, astfel că identificarea timpurie ar putea accelera accesul la tratamente şi suport.
Echipa consideră că această metodă ar putea fi aplicată şi pentru analiza altor baze de date RMN existente, deschizând calea către descoperiri privind tulburările de vorbire sau alte afecţiuni, inclusiv cancerul.
Studiul laboratorului UQ a fost publicat în revista Computers in Biology and Medicine.
Foto articol: O scanare RMN care arată limba, în culori. Credit: Universitatea din Queensland, 23 octombrie 2025.
