O parte dintre cazurile de deces fetal ar putea fi legate de modificări ale placentei, care apar mult mai devreme în sarcină decât ar fi normal. Cercetări recente sugerează că aceste schimbări ar putea fi detectate prin analize de sânge, deschizând posibilitatea identificării precoce a sarcinilor cu risc crescut.
Cercetători de la Universitatea Flinders din Australia au identificat un proces biologic care ar putea explica o parte dintre cazurile de moarte fetală şi care ar putea contribui, pe viitor, la prevenirea acestui eveniment devastator.
Studiul arată că placenta, organul esenţial care asigură schimbul de substanţe între mamă şi făt, poate intra într-un proces de îmbătrânire accelerată în timpul sarcinii, afectând capacitatea sa de a susţine dezvoltarea copilului.
Cercetarea, publicată în American Journal of Obstetrics and Gynecology, a evidenţiat acumularea precoce, în placentă, a unor molecule numite ARN-uri circulare, cunoscute pentru faptul că se adună în mod normal în ţesuturile îmbătrânite.
În cazurile de moarte fetală, aceste molecule apar mult mai devreme decât ar fi de aşteptat pentru vârsta gestaţională.
ARN-urile circulare se leagă de ADN, produc rupturi ale acestuia şi declanşează un proces de îmbătrânire celulară. Ca urmare, placenta îşi pierde treptat capacitatea de a sprijini creşterea fătului.
Dr. Anya Arthurs, de la Institutul de Cercetări Medicale Flinders Health, autorul principal al studiului, a explicat că placenta analizată în cazurile de moarte fetală prezintă caracteristici biologice mult mai avansate decât ar fi normal pentru stadiul sarcinii.
Cercetătorii au observat leziuni ale ADN-ului, structuri celulare degradate şi niveluri crescute de ARN-uri circulare.
Atunci când cercetătorii au redus, în celulele placentare, nivelul unui ARN circular investigat în cadrul studiului, deteriorarea ADN-ului a încetinit, iar îmbătrânirea celulară a fost întârziată, ceea ce indică faptul că ARN-urile circulare implicate nu sunt doar markeri asociaţi fenomenului, ci pot contribui activ la declanşarea şi întreţinerea lui.
Un aspect important al studiului este legat de posibilitatea depistării precoce a riscului.
Unele dintre ARN-urile circulare identificate pot fi măsurate în sângele matern încă din săptămânile 15–16 de sarcină, cu mult înainte de apariţia semnelor clinice.
Moartea fetală rămâne o problemă majoră de sănătate publică, afectând aproximativ două milioane de sarcini la nivel mondial în fiecare an. În Australia, rata acestui eveniment s-a modificat foarte puţin în ultimele decenii, iar în multe cazuri cauza rămâne necunoscută chiar şi după examinări detaliate.
Evaluările patologice clasice se bazează pe modificări structurale vizibile ale placentei, însă îmbătrânirea moleculară nu poate fi observată la microscop.
În paralel, profesorul Claire Roberts, autor senior al studiului şi coordonator al disciplinei Sănătatea femeii şi copilului la Universitatea Flinders, a participat şi la o cercetare internaţională care a analizat componentele genetice asociate riscului de moarte fetală.
Folosind analize genomice la nivel de familie, cercetătorii au identificat secţiuni de ADN asociate cu dezvoltarea fetală, funcţia placentară şi pierderea sarcinii.
Potrivit profesorului Roberts, datele sugerează că factorii genetici moşteniţi pot interacţiona cu procesul de îmbătrânire prematură a placentei, crescând probabilitatea de moarte fetală.
Combinarea markerilor moleculari cu informaţiile genetice ar putea permite dezvoltarea unor instrumente mai precise pentru identificarea sarcinilor cu risc şi pentru intervenţii mai timpurii.
Autorii subliniază că relevanţa descoperirilor depăşeşte domeniul sarcinii, deoarece ARN-urile circulare au fost asociate şi cu procese de îmbătrânire din alte ţesuturi şi cu diverse boli, inclusivmaladia Alzheimer.
Echipa de cercetare lucrează în prezent la validarea rezultatelor în grupuri mai mari şi mai diverse de paciente şi la dezvoltarea unor metode de screening aplicabile în practica medicală.
Scopul final este prevenţia, printr-o mai bună înţelegere a biologiei îmbătrânirii placentei şi prin identificarea timpurie a sarcinilor cu risc.
