Prevenirea complicaţiilor grave din timpul sarcinii rămâne un obiectiv major al îngrijirii prenatale, iar unele suplimente alimentare au fost folosite de-a lungul timpului cu speranţa de a reduce riscurile pentru mamă şi copil. Totuşi, recomandările trebuie să se bazeze pe dovezi solide, mai ales atunci când rezultatele studiilor sunt neclare sau contradictorii.
Preeclampsia este o afecţiune care pune viaţa în pericol şi poate apărea în a doua jumătate a sarcinii. Boala poate fi fatală sau poate provoca complicaţii pe termen lung atât pentru mamă, cât şi pentru copil. Este caracterizată prin apariţia hipertensiunii arteriale asociate cu afectarea organelor. Singurul tratament curativ este naşterea copilului, iar dacă apar complicaţii care pun viaţa în pericol, singura opţiune este naşterea prematură.
Suplimentarea cu calciu a fost considerată de mult timp o posibilă măsură preventivă, mai ales în populaţiile cu aport alimentar scăzut de calciu.
Ghidurile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) recomandă în prezent administrarea zilnică de calciu în astfel de contexte. Totuşi, dovezile care susţin această recomandare au fost mereu neuniforme.
O recentă analiză ridică îndoieli suplimentare privind beneficiul calciului în preeclampsie.
Un grup de cercetători de la Universitatea Stellenbosch a identificat dovezi solide, provenite din studii clinice mari, că suplimentarea cu calciu în timpul sarcinii nu reduce riscul de preeclampsie.
Rezultatele au fost publicate miercuri, în Cochrane Database of Systematic Reviews.
Analiza a inclus zece studii clinice randomizate, care a totalizat 37.504 de femei, şi a evaluat efectul suplimentării cu calciu comparativ cu placebo, precum şi diferenţele dintre doze mari şi doze mici.
Rezultatele arată că există dovezi cu certitudine ridicată, din studii de mari dimensiuni, că suplimentarea cu calciu în sarcină nu are efect în prevenirea preeclampsiei. Chiar şi în comparaţiile dintre doze mici şi doze mari, rezultatele au rămas în mare parte neschimbate.
Decesele materne au fost rare în studiile incluse, iar pentru alte rezultate semnificative, precum decesul neonatal şi complicaţiile severe, datele disponibile au fost insuficiente şi nu au permis concluzii sigure.
Autorii acestei noi revizuiri notează că, prin aplicarea unor metode riguroase şi transparente de analiză nu s-au găsit diferenţe semnificative în rezultate cheie precum preeclampsia, decesul matern, naşterea prematură sau mortalitatea neonatală, subliniind că multe dintre studiile mai vechi aveau calitate foarte scăzută şi că reevaluarea acestora a fost necesară pentru ca recomandările actuale să aibă o bază ştiinţifică solidă şi actualizată.
Cercetătorii arată totodată, că o analizăe anterioare au inclus multe studii, dintre care unele au fost acum excluse din cauza modificărilor criteriilor de eligibilitate, a lipsei de credibilitate sau a problemelor metodologice. Analizele mai vechi, care includeau aceste studii mici sau cu dovezi insuficiente, sugerau un efect protector mai mare al calciului împotriva preeclampsiei în sarcină.
Echipa subliniază că beneficiul sugerat de analize anterioare provenea în principal din studii mici şi cu risc de bias; după excluderea acestora şi reevaluarea datelor din studii mari, suplimentarea cu calciu nu a mai indicat un efect preventiv asupra preeclampsiei, ceea ce reprezintă o schimbare majoră faţă de analizele anterioare, şi este important ca medicii şi factorii de decizie să înţeleagă cât de mult s-a modificat baza de dovezi.
Deşi suplimentarea cu calciu a fost recomandată ani la rând ca măsură preventivă, mai ales acolo unde aportul alimentar este scăzut, această revizuire actualizată, care a eliminat studiile necredibile, sugerează că beneficiile calciului în prevenirea preeclampsiei ar putea fi mult mai reduse sau chiar absente.
Autorii au verificat credibilitatea studiilor incluse în această recentă analiză folosind lista TRACT, iar astăzi există instrumente similare, precum INSPECT-SR, care ajută la identificarea studiilor cu probleme - de la erori de raportare până la o posibilă conduită incorectă în cercetare - atunci când cei care fac analiza nu pot stabili cu certitudine dacă rezultatele raportate sunt corecte şi replicabile.
