Greutatea crescută a fătului la termen (macrosomie) poate complica serios naşterea, punând în pericol sănătatea copilului şi a mamei. Inducerea travaliului înainte de termenul estimat ar putea preveni distociile severe de umăr (incapacitatea de degajare a umerilor fetali în timpul naşterii) şi alte intervenţii medicale majore, sugerează un nou studiu clinic, care furnizează date relevante pentru medici şi specialiştii în obstetrică-ginecologie.
Macrosomia fetală descrie o greutate în exces a nou-născutului, definită, în general, de o greutate la naştere mai mare de 4.000 de grame (4 kg), indiferent de vârsta gestaţională. În ţările dezvoltate, pragul pentru diagnosticul macrosomiei este de 4.500 de grame (4,5 kg).
Această problemă este asociată cu un risc ridicat de complicaţii obstetricale şi neonatale, cum ar fi producerea de leziuni materne în timpul naşterii naturale, mai ales dacă nu este efectuată o epiziotomie.
Mai mult decât atât, macrosomia fetală produce efecte negative şi pe termen lung asupra sănătăţii copilului. Aceasta creşte predispoziţia nou-născutului de a dezvolta afecţiuni în viitor, în special patologii de natură metabolică.
Riscurile asociate cresc direct proporţional cu greutatea bebeluşului macrosom, în special după ce greutatea acestuia depăşeşte 4.500 de grame.
Printre complicaţiile macrosomiei fetale se numără distocia de umăr, o situaţie de urgenţă în care umerii bebeluşului se blochează la nivelul oaselor pubiene (arcada pubiană) ale mamei după ce capul a fost deja expulzat, împiedicând astfel naşterea spontană a restului corpului.
Pentru a verifica dacă inducerea travaliului înainte de termen reduce riscul de distocie de umăr, cercetătorii au urmărit 2.893 de femei însărcinate ale căror ecografii indicau că bebeluşii erau mai mari decât 90% dintre cei aflaţi la o vârstă gestaţională similară.
Aceste gravide au fost repartizate aleatoriu în două grupuri: unul a primit îngrijire standard, iar celălalt a fost supus inducerii travaliului între 38 de săptămâni şi 38 de săptămâni şi 4 zile de sarcină. Se aştepta ca inducerea travaliului să ducă la o naştere mai timpurie şi o greutate mai mică la naştere decât în cazul îngrijirii standard.
În ansamblu, în cadrul studiului ("Big Baby Trial") nu s-au observat diferenţe semnificative între grupuri în ceea ce priveşte incidenţa distociei de umăr, probabil pentru că multe dintre femeile din grupul cu îngrijire standard au născut înainte de 38 de săptămâni, astfel încât bebeluşii lor au fost mai mici decât se anticipase.
Când analiza a fost limitată la femeile care au născut după 38 de săptămâni, distocia de umăr a apărut la 2,3% dintre bebeluşii din grupul femeilor însărcinate cărora li s-a indus travaliul, faţă de 3,7% în grupul cu îngrijire standard.
Acest grup a născut, în medie, cu aproximativ 8 zile mai devreme, iar bebeluşii au avut o greutate cu aproximativ 213 grame mai mică faţă de cei din grupul cu îngrijire standard.
După ajustarea factorilor individuali de risc, s-a constatat că probabilitatea apariţiei distociei de umăr a fost cu 38% mai scăzută în grupul gravidelor cu travaliul indus înainte de termen comparativ cu cel cu îngrijire standard, în cazul femeilor ale căror sarcini au depăşit 38 de săptămâni.
Inducerea travaliului a fost asociată şi cu o probabilitate mai mică de naştere prin cezariană, precum şi cu mai puţine complicaţii de sănătate la mame, conform unui raport din revista The Lancet.
Un editorial care însoţeşte acest studiu subliniază că studiul Big Baby se adaugă unui număr tot mai mare de dovezi care sugerează că inducerea travaliului, în cazurile în care se suspectează macrosomie fetală, nu afectează negativ rata naşterilor naturale (vaginale) şi, în anumite situaţii, poate chiar reduce necesitatea operaţiei de cezariană.
