În ultimii ani, medicamentele din clasa GLP-1, folosite pentru scăderea în greutate, au schimbat modul în care este abordată obezitatea, inclusiv la femeile aflate la vârsta fertilă. Un nou studiu sugerează însă că oprirea acestor medicamente înainte de sarcină, aşa cum recomandă ghidurile actuale, ar putea veni cu efecte nedorite asupra evoluţiei sarcinii.
Într-un studiu, coordonat de cercetători de la Mass General Brigham, din Statele Unite, femeile însărcinate care au întrerupt administrarea medicamentelor populare GLP-1 pentru scădere în greutate înainte de sarcină sau la începutul acesteia au avut tendinţa să ia mai mult în greutate şi au prezentat riscuri mai mari de diabet şi tulburări hipertensive în timpul sarcinii, precum şi un risc mai ridicat de naştere prematură, comparativ cu persoanele care nu au folosit niciodată medicamente GLP-1.
Studiul a fost publicat, luni, în revista JAMA.
Recomandările clinice în vigoare indică întreruperea tratamentelor GLP-1 înainte de concepţie, întrucât există date insuficiente despre siguranţa acestora pentru făt. Coordonatoarea studiului, dr. Jacqueline Maya, de la Mass General Brigham for Children, a subliniat că această prudenţă se bazează pe lipsa informaţiilor solide privind expunerea intrauterină.
Pentru a evalua consecinţele opririi terapiei, cercetătorii au analizat datele a 1.792 de sarcini la persoane supraponderale sau cu obezitate.
Rezultatele arată că femeile care au întrerupt medicaţia GLP-1 înainte de sarcină sau la începutul acesteia au avut un risc cu 32% mai mare de a lua în greutate peste nivelul recomandat pe parcursul sarcinii şi un risc cu 30% mai mare de a dezvolta diabet gestaţional, comparativ cu femeile care nu au utilizat niciodată aceste medicamente.
În acelaşi grup s-au observat şi creşteri ale riscului de hipertensiune arterială în sarcină (cu 29%) şi ale riscului de naştere prematură (cu 34%).
Nu au existat diferenţe importante între cele două grupuri în ceea ce priveşte greutatea copilului la naştere (nici prea mare, nici prea mică pentru vârsta sarcinii), lungimea copilului sau cât de des s-a ajuns la naştere prin cezariană.
Un articol care însoţeşte studiul aminteşte că obezitatea poate creşte riscul de complicaţii precum avort spontan, malformaţii congenitale, naştere prematură, diabet gestaţional şi preeclampsie.
Prin faptul că ajută femeile să înceapă sarcina cu un indice de masă corporală mai mic (IMC), tratamentele GLP-1 ar putea reduce o parte din aceste riscuri, ceea ce ridică întrebarea dacă beneficiile obţinute înainte de concepţie sunt pierdute prin întreruperea bruscă a tratamentului.
Autorii subliniază faptul că, sunt necesare cercetări suplimentare pentru a înţelege mai bine balanţa dintre beneficiile obţinute înainte de sarcină şi riscurile asociate opririi tratamentului pe perioada sarcinii, precum şi pentru a identifica metode sigure de control al greutăţii după întreruperea medicamentelor GLP-1.
Aceştia subliniază că medicamentele GLP-1 rămân terapii experimentale în contextul sarcinii, nefiind aprobate pentru utilizare în această perioadă, iar deciziile clinice trebuie luate individual, pe baza evaluării riscurilor pentru mamă şi făt.
Un al doilea studiu, publicat separat în revista JAMA, arată că utilizarea GLP-1 pentru scădere în greutate după naştere a crescut accentuat în ultimii ani.
Într-o analiză pe 382.277 de sarcini din Danemarca, 1.549 de mame au primit o nouă reţetă de GLP-1 în primele 182 de zile după naştere; rata a urcat de la sub 5 la 10.000 de femei în 2018, la 34 la 10.000 în trimestrul al doilea din 2022 şi la 173 la 10.000 în trimestrul al doilea din 2024, indicând o schimbare rapidă a practicii clinice şi a cererii pentru controlul greutăţii după sarcină.
Despre medicamentele GLP-1
Substanţa activă din aceste medicamente acţionează într-un mod similar cu GLP-1 (peptidul-1 asemănător glucagonului), un hormon natural produs de organism, prin stimularea secreţiei de insulină din pancreas ca răspuns la ingestia de alimente. Această acţiune contribuie la reglarea eficientă a nivelurilor de glucoză din sânge (glicemie).
În plus, medicamentele controlează apetitul prin inducerea unei senzaţii accentuate de saţietate, ceea ce determină o reducere a aportului alimentar şi a senzaţiei de foame.
Aceste mecanisme au un rol important atât în controlul glicemic, cât şi în managementul greutăţii corporale.
