Nu toţi pacienţii cu schizofrenie răspund la noile tratamente dezvoltate în ultimii ani, iar motivele acestei diferenţe au rămas neclare. Un studiu recent arată că, în unele cazuri, cauza ar putea fi o mutaţie genetică rară care face ca aceste medicamente să devină complet ineficiente. Cercetători din Australia au identificat o mutaţie genetică rară care ar putea explica de ce unii pacienţi cu schizofrenie nu răspund la tratamentele mai noi. Studiul arată că această modificare genetică blochează complet funcţionarea unei structuri din creier vizate de aceste medicamente, anulând efectul terapeutic.
Schizofrenia afectează aproximativ 23 de milioane de persoane la nivel mondial. Tratamentele utilizate în prezent acţionează în principal asupra dopaminei, însă nu sunt eficiente pentru toţi pacienţii şi pot fi asociate cu reacţii adverse importante.
Răspunsul diferit al pacienţilor cu schizofrenie la tratamentele moderne continuă să fie o provocare majoră în psihiatrie. O cercetare recentă arată că, în unele cazuri, cauza ar putea fi o modificare genetică moştenită care face ca o ţintă importantă a noilor medicamente să nu mai funcţioneze deloc.
O echipă de cercetători de la Universitatea Flinders din Australia a demonstrat acum că o mutaţie genetică rară, moştenită, identificată la pacienţi cu schizofrenie, poate dezactiva complet un receptor cerebral vizat intens de noile tratamente psihiatrice.
Rezultatele cercetării, publicate în revista Genomic Psychiatry, arată că această mutaţie afectează receptorul TAAR1 (trace amine-associated receptor 1), transformându-l într-o structură incapabilă să mai răspundă atât la moleculele naturale din creier, cât şi la medicamentele dezvoltate pentru a-l activa. Acest receptor este o ţintă importantă pentru noile medicamente destinate tratamentului schizofreniei.
Potrivit cercetătorilor de la Universitatea Flinders, mutaţia moştenită împiedică receptorul să funcţioneze, ceea ce face ca aceste medicamente să nu aibă niciun efect.
TAAR1 este implicat în reglarea activităţii dopaminei şi este considerat o alternativă promiţătoare la tratamentele clasice pentru schizofrenie, care acţionează direct asupra receptorilor dopaminergici, însă persoanele care prezintă această mutaţie sunt puţin probabil să beneficieze de ele.
Analiza s-a concentrat pe o variantă genetică rară a receptorului TAAR1, cunoscută sub numele de C182F. Această mutaţie determină receptorul să se plieze anormal, blocând locul unde, în mod normal, s-ar lega medicamentele sau moleculele naturale din organism. În aceste condiţii, receptorul nu mai poate fi activat.
Cercetătorii au constatat că mutaţia nu reduce parţial activitatea receptorului, ci o opreşte complet. Receptorul nu mai răspunde deloc, indiferent de medicamentul utilizat.
Importanţa descoperirii este amplificată de interesul major al industriei farmaceutice pentru acest receptor. Mai multe companii au investit în dezvoltarea de medicamente care vizează TAAR1, iar unul dintre aceste medicamente experimentale, ulotaront, a primit în anul 2019 desemnarea de „Breakthrough Therapy” din partea Agenţiei pentru Alimente şi Medicamente (FDA) din Statele Unite. Ulterior, acest medicament nu a reuşit să demonstreze eficienţă în două studii clinice de fază III.
Deşi mutaţia este rară la nivel mondial, ea apare mai frecvent în populaţiile din Asia de Sud. Autorii notează că această distribuţie geografică are implicaţii importante pentru studiile clinice şi pentru utilizarea viitoare a terapiilor bazate pe TAAR1. Ei subliniază importanţa testării genetice înainte de iniţierea tratamentului, pentru a identifica pacienţii care nu vor beneficia de aceste terapii.
Rezultatele oferă indicii noi privind mecanismele implicate în schizofrenie şi susţin necesitatea unei abordări personalizate a tratamentului, adaptată profilului genetic al fiecărui pacient.
