Relaţia biologică directă dintre mamă şi făt, realizată prin contactul dintre ţesutul uterin şi placenta este esenţială pentru desfăşurarea normală a sarcinii, însă procesele implicate sunt dificil de analizat din cauza complexităţii acestora. O analiză detaliată la nivel celular oferă informaţii noi despre modul în care această interacţiune se formează şi funcţionează, precum şi despre modificările care pot apărea în situaţii precum preeclampsia, naşterea prematură sau avortul spontan.
Cercetători de la University of California, San Francisco (UCSF) au realizat cea mai detaliată cartografiere de până acum a regiunii în care celulele materne şi cele fetale interacţionează direct. Echipa a identificat tipuri noi de celule care pot oferi informaţii despre afecţiuni precum preeclampsia, naşterea prematură şi avortul spontan.
Specialiştii au folosit tehnologii avansate de analiză la nivel de celulă unică şi metode spaţiale pentru a examina aproximativ 200.000 de celule individuale, pe care le-au comparat cu aproape un milion de celule analizate în poziţia lor originală în ţesuturile uterine şi ale placentei.
Această abordare a permis identificarea tipurilor celulare, urmărirea dezvoltării lor şi stabilirea legăturilor cu complicaţiile de sarcină.
Interfaţa materno-fetală este o structură temporară formată din celule uterine şi placentare, care apare la circa o săptămână după fertilizare şi persistă pe toată durata sarcinii. Aceasta susţine dezvoltarea fătului şi, în acelaşi timp, menţine echilibrul organismului matern, însă complexitatea sa a limitat până acum înţelegerea proceselor implicate.
Analiza a identificat un tip de celule materne necunoscut până acum, situat în zona în care celulele placentare de origine fetală pătrund iniţial în ţesutul uterin.
Aceste celule par să controleze cât de adânc pătrund celulele placentare în ţesutul uterin, un proces necesar pentru formarea unui flux sanguin adecvat către făt.
Cercetătorii au observat că aceste celule au pe suprafaţa lor un receptor pentru canabinoizi, iar atunci când au fost expuse la substanţe din această clasă, pătrunderea celulelor placentare în ţesutul uterin a fostşi mai mult limitată.
O imagine detaliată, la rezoluţie înaltă, a celulelor care asigură legătura dintre mamă şi făt, oferind indicii noi despre evoluţia sarcinii şi apariţia complicaţiilor din sarcină. Credit: UCSF, 8 aprilie 2026
Pentru a înţelege mecanismele complicaţiilor, echipa a integrat date genetice provenite de la peste 10.000 de pacienţi.
Semnalele genetice de risc pentru naştere prematură, preeclampsie şi avort spontan au fost corelate cu regiuni de ADN care controlează activitatea genelor. Astfel, au fost identificate tipurile şi stările celulare asociate cel mai puternic cu fiecare afecţiune.
În cazul preeclampsiei, o afecţiune caracterizată prin creşterea bruscă a tensiunii arteriale, cele mai afectate celule sunt implicate în remodelarea vaselor de sânge uterine, proces necesar pentru alimentarea adecvată a placentei.
Rezultatele sugerează că preeclampsia poate apărea ca urmare a unei comunicări perturbate între celulele materne şi cele fetale, care în mod normal coordonează acest proces.
După realizarea acestei hărţi detaliate a sarcinilor normale, cercetătorii intenţionează să analizeze sarcinile complicate pentru a identifica posibile ţinte terapeutice.
Studiul a fost publicat miercuri, în revista Nature.
O imagine detaliată a celulelor implicate în interacţiunea dintre mamă şi făt, inclusiv un tip celular nou identificat, asociat cu evoluţia sarcinii.
