Alegerea tipului de anestezie la naşterea prin operaţie cezariană este esenţială atât pentru mamă, cât şi pentru nou-născut. O analiză recentă arată că anestezia generală este mai sigură decât se credea anterior şi poate reprezenta o alternativă utilă la anestezia regională, în special în situaţiile în care rahianestezia sau blocul epidural nu oferă un control suficient al durerii, potrivit unei noi analize.
Timp de decenii, metodele de anestezie regională, precum rahianestezia şi blocul epidural, au fost preferate în cazul naşterilor prin cezariană, din cauza îngrijorărilor legate de posibilele efecte adverse ale anesteziei generale asupra nou-născutului. Dincolo de aspectele clinice, şi aşteptările culturale şi sociale contribuie puternic la preferinţa ca mamele să fie conştiente în timpul naşterii, pentru a trăi direct „primele momente” ale copilului lor.
Totuşi, cercetări recente realizate de Facultatea de Medicină Perelman, a Universităţii din Pennsylvania, pun sub semnul întrebării ideea larg împărtăşită că anestezia regională este singura opţiune sigură sau acceptabilă pentru cezariană.
Alegerea tipului de anestezie la naşterea prin cezariană influenţează atât confortul mamei, cât şi evoluţia imediată a nou-născutului. Noile date analizate de cercetători arată că opţiunile sunt mai flexibile decât se credea, iar anestezia generală poate fi sigură în anumite situaţii.
Teoria potrivit căreia anestezia regională reprezintă standardul de aur pentru operaţiile cezariene se bazează în mare parte pe ideea că aceasta reduce riscul de complicaţii neonatale şi oferă mamelor posibilitatea de a fi conştiente în timpul naşterii. Totuşi, experienţa clinică acumulată în ultimii ani, precum şi numeroase relatări ale pacientelor arată că, pentru până la una din şase femei, efectul analgezic al rahianesteziei sau al anesteziei epidurale este insuficient, ceea ce duce la dureri semnificative în timpul intervenţiei. Durerea poate fi descrisă ca severă, influenţând nu doar actul chirurgical propriu-zis, ci şi starea de sănătate psihologică ulterioară, existând situaţii în care impactul emoţional persistă mult timp.
În acest context, o echipă de cercetare de la Universitatea Pennsylvania a derulat o analiză amplă, cu scopul de a reevalua opţiunile anestezice în baza dovezilor acumulate în ultimele decenii. Studiul a combinat date provenite din numeroase studii clinice internaţionale desfăşurate pe parcursul a 30 de ani, abordând variabilitatea practicilor de anestezie obstetrică din diverse ţări.
Această evaluare extinsă oferă o perspectivă mai nuanţată asupra limitelor şi avantajelor fiecărui tip de anestezie, sugerând că alegerea nu trebuie să fie rigidă, ci adaptată la nevoile clinice reale ale pacientei.
Astfel, noile rezultate, publicate, miercuri, în revista Anesthesiology, sugerează că anestezia generală poate reprezenta o alternativă viabilă pentru multe femei, în special pentru cele la care rahianestezia sau blocul epidural nu asigură un control adecvat al durerii.
Analiza a inclus date colectate pe parcursul a trei decenii, provenite din zeci de studii clinice randomizate, însumând aproape 3.500 de naşteri. Aproximativ jumătate dintre operaţiile de cezariană au fost realizate sub anestezie generală, ceea ce a permis o comparaţie robustă între tehnicile de anestezie.
Studiile citate arată că una din şase femei care primeşte anestezie regională poate experimenta o durere semnificativă la naştere, uneori la intensitate severă, situaţie în care medicii trebuie să recurgă la un tip de anestezie care să controleze complet durerea.
Rezultatele au arătat că bebeluşii născuţi prin anestezie regională au avut scoruri Apgar uşor mai mari imediat după naştere, dar diferenţele au fost mici şi considerate neimportante clinic de către autori. Scorul Apgar este o evaluare rapidă a stării nou-născutului, care analizează parametri precum respiraţia, tonusul muscular şi ritmul cardiac.
Cercetătorii au observat şi o probabilitate uşor crescută ca nou-născuţii expuşi la anestezie generală să necesite suport respirator imediat după naştere. Totuşi, acest lucru nu a dus la un număr mai mare de internări în secţia de terapie intensivă neonatală, ceea ce sugerează că aceste diferenţe observate imediat după naştere nu au avut efecte clinice grave pe termen scurt.
Autorii subliniază că rezultatele nu susţin înlocuirea tehnicilor de anestezie regională, considerate standardul de îngrijire în operaţia de naştere prin cezariană, ci doar indică faptul că anestezia generală poate fi o opţiune practică şi sigură în anumite situaţii, mai ales în cazurile în care rahianestezia sau blocul epidural sunt insuficiente în blocarea durerii.
„Întrucât anestezia regională este folosită atât de des, multe paciente au impresia că rahianestezia sau blocul epidural sunt singurele opţiuni sigure pentru operaţia de cezariană, însă, după cum arată analiza noastră, tipul de anestezie în sarcină nu trebuie să fie o soluţie universală”, a declarat dr. Mark Neuman, coordonatorul studiului de la Perelman, citat într-un comunicat.
Aceste concluzii oferă o perspectivă mai nuanţată asupra deciziilor din sala de operaţie şi pot reduce temerile legate de impactul anesteziei generale asupra nou-născutului.
Studiul oferă date valoroase pentru anestezia în practica obstetrică, încurajând o abordare individualizată în funcţie de nevoile fiecărei paciente. Această analiză extinsă contribuie la clarificarea unui subiect dezbătut de mulţi ani, şi evidenţiază faptul că alegerea metodei de anestezie nu trebuie privită ca pe o soluţie universală, ci ca pe una adaptată contextului clinic.
