Un test de sânge simplu, realizat încă din primul trimestru de sarcină, ar putea ajuta la identificarea timpurie a femeilor cu risc de a dezvolta diabet gestaţional, arată un studiu realizat de cercetători din Singapore. Descoperirea deschide calea către metode de diagnostic mai rapide şi mai uşor de aplicat decât testele standard, care se fac abia la jumătatea sarcinii şi presupun timp îndelungat petrecut în clinică.
Testul standard folosit în prezent pentru depistarea diabetului gestaţional - testul de toleranţă la glucoză (TTGO) - trebuie făcut pe stomacul gol. Acest lucru înseamnă că gravida nu are voie să mănânce sau să bea nimic (în afară de apă) timp de cel puţin 8 ore înainte de test.
Procedura durează în total 2-3 ore: mai întâi se recoltează sânge „a jeun” (după post), apoi femeia însărcinată bea o soluţie foarte dulce cu glucoză, iar sângele se mai recoltează de două ori la intervale fixe pentru a vedea cum procesează organismul zahărul.
Rezultatele unui nou studiu sugerează că un simplu test de sânge efectuat devreme, în primul trimestru, fără a necesita post, ar putea ajuta la identificarea riscului înainte să apară simptome sau complicaţii.
Cercetătorii de la Global Center for Asian Women’s Health (GloW) şi de la Departamentul de Obstetrică şi Ginecologie din cadrul Yong Loo Lin School of Medicine, Universitatea Naţională din Singapore (NUS Medicine), au constatat că anumiţi biomarkeri materni din probe de sânge recoltaţi aleatoriu, fără post, în primul trimestru de sarcină, pot estima eficient riscul unei femei de a dezvolta diabet gestaţional.
Această problemă de sănătate, care afectează una din cinci gravide, este diagnosticată de obicei între săptămânile 24 şi 28 de sarcină prin testul de toleranţă la glucoză.
Noul studiu, publicat recent în revista BMC Medicine, a analizat aproape 100 de biomarkeri din sânge recoltat atât în primul trimestru (fără post), cât şi în al doilea trimestru (cu post), pentru a identifica o metodă mai timpurie şi mai comodă de a identifica femeile cu risc crescut.
Echipa a descoperit că doar şapte biomarkeri analizaţi în primul trimestru - printre care HbA1c (hemoglobina glicată), proteine legate de hormoni şi grăsimi, acizi graşi şi aminoacizi - pot îmbunătăţi semnificativ predicţia riscului de diabet gestaţional, dincolo de factorii tradiţionali precum vârsta mamei, indicele de masă corporală (IMC) înainte de sarcină sau istoricul familial de diabet.
Surprinzător, aceşti biomarkeri s-au dovedit la fel de eficienţi ca markerii din probele recoltate în al doilea trimestru cu post, diferenţiind clar sarcinile cu risc mare de cele cu risc scăzut.
Pentru a face acest lucru cât mai accesibil în practică, cercetătorii au clasificat biomarkerii în trei grupe: cei testaţi în mod obişnuit şi cu cost redus, cei accesibili la cerere, contracost, dar care nu sunt măsuraţi în mod obişnuit, şi cei ce necesită analize specializate, precum metabolomica ţintită, care momentan nu sunt disponibili în practica clinică.
Analiza a arătat că, atunci când se folosesc toţi biomarkerii testaţi, metoda reuşeşte să prezică cel mai exact riscul de diabet gestaţional.
Totuşi, chiar şi dacă se utilizează doar biomarkerii care sunt deja disponibili în practica medicală de zi cu zi, rezultatele rămân suficient de bune pentru a fi utile, ceea ce înseamnă că metoda ar putea fi aplicată rapid în clinici, fără a fi nevoie de teste suplimentare complicate sau costisitoare.
Până acum, femeile cu risc erau identificate abia la jumătatea sarcinii, de multe ori prea târziu pentru a preveni complicaţii precum hipertensiunea, greutatea mare a copilului sau naşterea prematură.
Diabetul gestaţional este asociat şi cu un risc crescut, pe termen lung, de diabet zaharat de tip 2 şi boli cardiovasculare atât pentru mame, cât şi pentru copii.
Cercetătorii susţin că, odată validată, această abordare ar putea permite intervenţii mai devreme, precum consiliere nutriţională şi schimbări de stil de viaţă, reducând impactul negativ al bolii şi oprind procesul prin care diabetul gestaţional creşte riscul de a dezvolta ulterior diabet zaharat de tip 2, atât pentru mamă, cât şi pentru copil.
În contextul în care vârsta maternă şi obezitatea cresc la nivel mondial, numărul cazurilor de diabet gestaţional este aşteptat să fie tot mai mare, iar metodele de screening timpurii, simple şi eficiente, ar putea inversa această tendinţă.
