Cancerul pancreatic se numără printre cele mai agresive forme de cancer, iar unul dintre motive este capacitatea sa de a scăpa de controlul sistemului imunitar. Un studiu recent arată că acest tip de tumoră nu se limitează la a se ascunde de apărarea organismului, ci îşi modifică activ mediul, trimiţând semnale care schimbă comportamentul celulelor imune din jur.
Un studiu realizat de cercetători de la Lombardi Comprehensive Cancer Center al Universităţii Georgetown din Statele Unite arată că celulele cancerului pancreatic folosesc un mecanism discret pentru a influenţa sistemul imunitar. În loc să blocheze direct atacul imun, tumora trimite mesaje moleculare care determină anumite celule de apărare să îi susţină dezvoltarea.
Cercetătorii au analizat rolul veziculelor extracelulare, particule microscopice eliberate de celule, care transportă diverse molecule de semnalizare. Deşi şi celulele pancreatice sănătoase produc astfel de vezicule, studiul arată că cele canceroase le folosesc într-un mod specific pentru a slăbi răspunsul imun.
Experimentele au fost realizate pe culturi celulare şi pe modele de şoarece.
Analiza a arătat că veziculele eliberate de celulele tumorale conţin un microARN specific, numit miR-182-5p. MicroARN-urile sunt molecule mici de ARN care pot regla activitatea genelor. Odată ajuns în macrofage, celule imune implicate în recunoaşterea şi distrugerea celulelor canceroase, acest microARN le modifică funcţia.
Macrofagele care preiau veziculele încărcate cu miR-182-5p îşi schimbă comportamentul. Semnalele care susţin activarea răspunsului imun sunt reduse, iar căile care inhibă reacţiile de apărare sunt intensificate. În acest fel, macrofagele nu mai acţionează împotriva tumorii, ci ajung să favorizeze creşterea cancerului.
Echipa de cercetare a testat şi o posibilă strategie de blocare a acestui mecanism.
În modele murine de cancer pancreatic, administrarea unor nanoparticule concepute pentru a inhiba miR-182-5p a ajutat la restabilirea capacităţii macrofagelor de a distruge celulele tumorale. Potrivit autorilor, această intervenţie nu a afectat pe scară largă celulele sănătoase.
Autorii subliniază că mecanismul de comunicare identificat nu este specific exclusiv cancerului pancreatic. Multe tipuri de tumori folosesc sisteme similare care produc mesaje moleculare pentru a evita atacul imun, ceea ce sugerează că abordarea ar putea fi adaptată şi pentru alte forme de cancer.
Cancerul pancreatic rămâne una dintre principalele cauze de mortalitate oncologică. În Statele Unite, în 2025 au fost estimate 67.440 de cazuri noi şi aproximativ 51.980 de decese, boala situându-se pe locul al treilea între cauzele de deces prin cancer.
Rata de supravieţuire la cinci ani este estimată la aproximativ 13%.
Studiul a fost publicat în numărul din ianuarie al revistei Signal Transduction and Targeted Therapy, din portofoliul prestigioasei reviste Nature.
Cercetătorii precizează că sunt necesare studii suplimentare înainte ca această strategie să poată fi testată la pacienţi, iar următorul pas vizează dezvoltarea unor sisteme de livrare care să ţintească selectiv celulele canceroase pancreatice.
