Un medicament de imunoterapie, utilizat în tratamentul cancerului esofagian inoperabil, ar putea modifica şi modul în care sunt tratate unele tumori operabile ale esofagului, sugerează un studiu clinic de fază intermediară.
Este vorba de pacienţii recent diagnosticaţi cu cancer esofagian, care s-a extins dincolo de zona iniţială, după terminarea tratamentului standard cu chimioterapie înainte de operaţie.
În cazul acestora, adăugarea unui nou ciclu de tratament cu o imunoterapie, înainte de intervenţia chirurgicală, le poate îmbunătăţi semnificativ şansele de vindecare, se arată într-un raport publicat în avanpremiera congresului anual al Societăţii Americane de Oncologie Clinică (ASCO2025), care se desfăşoară în perioada 30 mai - 3 iunie, la Chicago.
În studiu, cercetătorii au recrutat 87 de pacienţi ale căror tumori nu mai erau vizibile la investigaţiile imagistice după tratamentul cu paclitaxel şi carboplatin, plus radioterapie.
În mod obişnuit, pasul următor în tratamentul acestor pacienţi ar fi intervenţia chirurgicală de îndepărtare totală sau parţială a esofagului, moment în care patologii analizează ţesutul excizat pentru a detecta eventualele celule canceroase rămase.
Celulele canceroase persistente după operaţie contribuie la o rată de recurenţă de peste 50% în rândul acestor pacienţi, au explicat cercetătorii.
Jumătate dintre pacienţii din studiu au primit două cicluri suplimentare de tratament cu chimioterapie şi, medicamentul Tevimbra, cu ingredientul activ tislelizumab, dezvoltat de compania chineză BeiGene, în timp ce restul au fost trimişi direct la operaţie.
Tislelizumab este un anticorp monoclonal umanizat de tip imunoglobulină G4 (IgG4), modificat la nivelul segmentului Fc, produs prin tehnologia AND-ului recombinant în celule ovariene de hamster chinezesc.
Anticorpii (sau imunoglobulinele) sunt proteine produse de sistemul imunitar pentru a recunoaşte şi neutraliza agenţii patogeni.
Structura lor are două părţi principale:
- Fragmentul Fab - se leagă de antigenul ţintă (de exemplu, un virus sau o celulă tumorală).
- Fragmentul Fc - nu se leagă de antigen, dar interacţionează cu alte componente ale sistemului imunitar, precum receptorii Fc de pe celulele imune sau moleculele sistemului complement.
În urma analizării ţesuturilor îndepărtate chirurgical, 40,7% dintre pacienţii trataţi cu acest anticorp monoclonal nu mai prezentau nicio urmă de celule canceroase, comparativ cu 18,1% dintre pacienţii din grupul de control.
După ajustarea în funcţie de factorii individuali de risc, pacienţii din grupul care a primit tratamentul cu anticorpul monoclonal au prezentat o probabilitate de aproape trei ori mai mare de a obţine un răspuns patologic complet - absenţa oricăror celule canceroase detectabile în ţesutul extirpat chirurgical.
Un an mai târziu, 95,6% dintre pacienţii din acest grup erau în viaţă fără ca boala să se fi agravat (supravieţuire fără progresie), comparativ cu 77,3% în grupul care nu a primit tratamentul suplimentar înainte de operaţie.
„Acest studiu de pionierat demonstrează că un tratament de chimioterapie urmat de imunoterapie îmbunătăţeşte semnificativ rata de răspuns patologic complet, de peste două ori, şi arată tendinţe promiţătoare în ceea ce priveşte supravieţuirea fără progresie, cu o toxicitate gestionabilă”, notează cercetătorii.
Autorii au solicitat desfăşurarea unor studii de fază avansată, pe eşantioane mai mari, pentru confirmarea rezultatelor, care ar putea transforma practica medicală curentă în gestionarea acestei afecţiuni.
