Strategia de schimbare timpurie a tratamentului oncologic ar putea influenţa şansele de vindecare. Cercetări recente sugerează că trecerea la o a doua terapie înainte ca tumora să reînceapă să crească ar putea fi mai eficientă decât abordarea standard, care presupune începerea tratamentului după apariţia recidivei.
Tratamentul oncologic ar putea avea o eficienţă mai mare dacă este înlocuit cu o altă opţiune terapeutică disponibilă înainte de reînceperea creşterii tumorale, nu după apariţia recidivei, potrivit unui analize recente. Această schimbare precoce de tratament ar putea reduce selecţia celulelor rezistente la terapie şi ar putea creşte probabilitatea de control al bolii.
Un studiu teoretic, bazat pe modele matematice şi simulări realizate pe computer, abordează o problemă frecventă în oncologie: deşi multe tumori se micşorează iniţial sub tratament, dar în timp acestea pot să reapară.
Recidivele sunt determinate de un număr mic de celule canceroase care dezvoltă mutaţii ce le conferă rezistenţă la tratament. În practica obişnuită, medicii aşteaptă să observe dacă tumora reîncepe să crească înainte de a introduce o altă terapie. În acest interval, unele celule pot acumula mutaţii care le fac rezistente şi la al doilea tratament, ceea ce reduce eficienţa acestuia.
Pe baza teoriei evoluţiei, autorii au analizat o strategie alternativă: schimbarea tratamentului cât timp tumora încă răspunde la prima terapie. Această abordare este considerată potrivită mai ales în situaţiile în care se ştie că prima opţiune terapeutică, chiar şi cea mai bună disponibilă, eşuează frecvent din cauza apariţiei rezistenţei la tratament.
Pentru a testa ipoteza, o echipă de la City St George's, University of London (SGUL) a adaptat metode matematice utilizate în mod obişnuit pentru a studia modul în care plantele şi animalele evoluează sub presiunea mediului, cum ar fi schimbările climatice.
Cercetătorii au folosit simulări matematice care includ şi factori de hazard, pentru a testa cum ar funcţiona diferite variante de tratament în diverse situaţii posibile.
Rezultatele obţinute prin modelare arată că această strategie ar putea fi mai eficientă decât tratamentul aplicat în mod standard.
O succesiune de două tratamente, administrate la momentul considerat cel mai potrivit, ar avea şanse de reuşită în special în cazul tumorilor relativ mici. Alternarea a trei sau mai multe tratamente, aplicând acelaşi principiu, ar putea elimina chiar şi tumori mai mari.
Autorii notează că aceste rezultate susţin necesitatea unor studii suplimentare, atât în laborator, cât şi în studii clinice la pacienţi.
Trei studii clinice de dimensiuni reduse sunt deja în desfăşurare în cancerul de ţesuturi moi, cancerul de prostată şi cancerul de sân. Alte studii sunt în curs de dezvoltare.
Analiza a fost publicată în revista Genetics.
