Leucemia mieloidă acută la adulţii în vârstă poate fi tratată mai eficient decât în trecut, datorită unor opţiuni noi de terapie ţintită şi regimuri de chimioterapie cu tolerabilitate mai bună, ceea ce determină îmbunătăţirea supravieţuirii şi a ratelor de vindecare.
O nouă generaţie de tratamente ţintite şi opţiuni de chimioterapie mai blândă pentru vârstnicii diagnosticaţi recent cu leucemie mieloidă acută (LMA) contribuie la rezultate mai bune, inclusiv la creşterea supravieţuirii şi a ratelor de vindecare.
Aceste evoluţii stau la baza actualizării ghidurilor de tratament pentru LMA ale Societăţii Americane de Hematologie (American Society of Hematology - ASH), publicate la 1 decembrie, în revista Blood Advances, şi care urmează să fie prezentate duminică (7 decembrie), în cadrul reuniunii anuale ASH 2025 din Orlando.
Potrivit specialiştilor americani, peisajul terapeutic pentru LMA s-a schimbat semnificativ, iar recente studii clinice au dus la autorizarea în Statele Unite a trei medicamente pentru leucemia acută în ultimii doi ani, deşi integrarea acestor terapii în schemele pacienţilor rămâne un proces mai îndelungat.
Dezbaterile oficiale ale ASH din 2020 şi 2025 au reunit experţi în leucemie, geriatrie şi pacienţi, care au analizat şi discutat cele mai bune dovezi disponibile, cu scopul de a sprijini deciziile de tratament într-un mod relevant pentru dialogul dintre pacient şi medic.
Timp de decenii, standardul pentru LMA a fost chimioterapia intensivă, menită să distrugă celulele leucemice şi să inducă rapid remisia, însă în ultimii 20 de ani, două treimi dintre persoanele de peste 65 de ani nu au avut acces la chimioterapie din cauza regimurilor toxice de tratament.
În ultimul deceniu, regimurile mai blânde, tratamentele în doze mici, terapiile ţintite şi imunoterapiile au îmbunătăţit îngrijirea LMA, astfel încât tot mai mulţi vârstnici ajung la remisie şi pot urma chiar tratamente cu intenţie curativă, cum sunt transplanturile de măduvă osoasă.
Totuşi, pe măsură ce tratamentul devine mai personalizat, deciziile se complică.
Şeful secţiei de leucemie din cadrul Diviziei de Hematologie de la Centrul de Cancer Sylvester Comprehensive, parte a University of Miami Miller School of Medicine, dr. Justin Watts, subliniază că terapia este adaptată din ce în ce mai mult pentru fiecare pacient în funcţie de vârstă, starea fizică de sănătate şi profilul genetic; genele indică eligibilitatea pentru terapii ţintite şi pot anticipa riscul de recidivă, ceea ce ajută la luarea deciziilor privind necesitatea unui transplant.
Noile recomandări arată că, în majoritatea cazurilor, vârstnicilor ar trebui să li se ofere tratament activ pentru LMA, nu doar îngrijire de susţinere.
Astfel, pacienţii suficient de sănătoşi, în special cei în jurul vârstei de 60 de ani sau cu profil genetic favorabil al bolii, ar trebui să primească în continuare chimioterapie intensivă.
Dacă un pacient nu este candidat pentru chimioterapie intensivă, ghidurile recomandă luarea în considerare a opţiunilor cu intensitate redusă, precum agenţii hipometilanţi (azacitidină sau decitabină) ori citarabina în doză mică; aceste tratamente pot fi combinate cu venetoclax, o terapie ţintită.
În cazul în care testarea genetică identifică o mutaţie specifică, noile ghiduri recomandă ca vârstnicilor să li se ofere terapii ţintite ca parte a planului de tratament.
Pentru mutaţiile FLT3 se recomandă un inhibitor FLT3, iar pentru mutaţiile IDH1 sau IDH2 se indică asocierea azacitidinei cu inhibitori ţintiţi, precum ivosidenib sau venetoclax.
După obţinerea remisiei, unii pacienţi pot fi candidaţi pentru transplant de măduvă osoasă, iar grupul de experţi care a realizat actualizarea ghidurilor de tratament recomandă această opţiune pentru mai mulţi pacienţi cu risc mare de boală, deoarece transplantul poate prelungi supravieţuirea la vârstnici.
Îmbunătăţirile procedurilor de transplant şi utilizarea donatorilor care nu sunt perfect compatibili au extins accesul la această metodă de tratament.
Dacă pacientul nu este candidat pentru un transplant, ghidurile recomandă continuarea terapiei post-remisie cu combinaţii mai blânde; aceste terapii de întreţinere pot ajuta la prevenirea recidivelor.
De asemenea, ghidurile includ recomandări privind transfuzia de produse sanguine pentru persoanele care primesc îngrijiri paliative, sau se află în programe de îngrijire la sfârşitul vieţii, precizând că transfuzia ar trebui considerată parte a acestor îngrijiri, în contextul în care unele centre de îngrijire a persoanelor în vârstă din Statele Unite refuză astfel de intervenţii pacienţilor cu leucemie.
În paralel, instrumente avansate permit detectarea mai bună a bolii minime reziduale şi o înţelegere mai clară a riscului de recidivă, ceea ce sprijină deciziile legate de transplant.
Potrivit specialiştilor, noile recomandări privind tratamentul leucemiei mieloide acute ajută la definirea mai precisă a grupurilor de pacienţi şi la identificarea tratamentelor potrivite, cu obiectivul de a muta mai mulţi pacienţi în categoria celor care beneficiază favorabil de noile terapii şi trăiesc mai mult.
