Medicamente disponibile fără reţetă de mai multe decenii şi utilizate de milioane de persoane la nivel mondial au fost identificate ca fiind un posibil factor de risc pentru apariţia cancerului. Acest potenţial risc este asociat cu substanţa activă clorhidrat de fenazopiridină, prezentă în aceste comprimate.
Molecula se regăseşte într-o gamă largă de produse farmaceutice destinate tratării simptomelor infecţiilor tractului urinar (ITU), inclusiv în formule generice şi comerciale disponibile fără prescripţie medicală.
Infecţiile tractului urinar afectează predominant populaţia feminină, înregistrând o incidenţă mai ridicată faţă de bărbaţi, aspect care contribuie la frecvenţa ridicată a utilizării acestor medicamente în rândul acestui segment de populaţie.
Conform Asociaţiei Americane de Urologie, există peste 8 milioane de vizite medicale anuale în Statele Unite pentru tratarea infecţiilor urinare. Multe persoane se confruntă cu infecţii recurente, iar aproximativ 60% dintre femei şi 12% dintre bărbaţi vor avea cel puţin o ITU în decursul vieţii.
Comprimatele cu fenazopiridină, multe dintre ele vândute la un preţ mai mic de 14 euro, sunt utilizate pentru a reduce durerea, senzaţia de arsură şi iritaţia asociate acestor infecţii. Ele promit ameliorarea simptomelor în doar 20 de minute.
De-a lungul anilor, experţii au avertizat că suplimentele cu această substanţă activă ar putea fi ascoaite cu un risc mai ridicat de a dezvolta cancer, pe baza unor dovezi timpurii obţinute din studii efectuate pe animale.
Astfel, după publicarea unui studiu în 2021, Institutul Naţional pentru Sănătate din SUA (NIH) a avertizat că expunerea la fenazopiridină a determinat apariţia de tumori la două specii de rozătoare, în două tipuri diferite de ţesuturi.
La şoarecii femele au fost identificate tumori hepatice benigne şi maligne (canceroase), în timp ce tumori intestinale, de natură benignă şi malignă, au fost observate la exemplarele de ambele sexe.
„Datele disponibile din studiile epidemiologice sunt inadecvate pentru a evalua relaţia dintre cancerul uman şi expunerea specifică la clorhidratul fenazopiridină”, potrivit unui raport.
Deşi studiile pe animale nu demonstrează o legătură directă între cancerul la om şi expunerea la fenazopiridină, s-a concluzionat că această substanţă este „în mod rezonabil anticipată ca fiind un agent cancerigen pentru om”.
Rita Jew, preşedinta Institutului pentru Practici Sigure în Administrarea Medicamentelor, a declarat că, personal, nu ar recomanda administrarea fenazopiridinei.
„Nu este nevoie de acest medicament”, a declarat Rita Jew, pentru postul de televiziune american Bloomberg.
Unele etichete ale acestor medicamente recunosc, totuşi, că produsele implică un anumit risc. „Acest produs conţine clorhidrat de fenazopiridină, cunoscută ca fiind cancerigen”, se menţionează pe eticheta din Statele Unite a unui produs (AZO) care conţine această substanţă.
Pe ambalajul altor comprimate se menţionează că „administrarea pe termen lung de clorhidrat de fenazopiridină a indus neoplazii la şobolani (intestin gros) şi la şoareci (ficat). Deşi nu s-a raportat nicio asociere între această substanţă şi apariţia de cancer la oameni, nu au fost efectuate suficiente studii de amploare care să confirme sau să infirme acest risc”, potrivit prospectului.
Neoplaziile sunt creşteri anormale ale celulelor, care pot fi benigne sau maligne.
Această substanţă a fost, de asemenea, clasificată drept substanţă periculoasă de către Departamentul pentru Sănătate şi Servicii Umane din New Jersey în 2001, care arată că nivelurile ridicate de fenazopiridină pot afecta capacitatea sângelui de a transporta oxigenul, provocând simptome precum dureri de cap, oboseală, ameţeli şi o coloraţie albastră a pielii şi buzelor (methemoglobinemie). Alte efecte secundare pot include disconfort gastric şi urină de culoare roşu-portocalie.
Multe dintre aceste medicamente erau deja pe piaţă înainte ca producătorii farmaceutici să fie obligaţi de autorităţile de reglementare să demonstreze siguranţa şi eficacitatea acestora pentru utilizare, cum este şi cazul clorhidratului de fenazopiridină.
Acest colorant azoic a fost sintetizat pentru prima dată în 1914 şi a devenit utilizat la scară largă pentru tratamentul infecţiilor tractului urinar. Presupunându-se că medicamentul are proprietăţi antiseptice, fenazopiridina a fost recomandată pentru ITU cauzate de Staphylococcus, Streptococcus şi Escherichia coli.
La începutul anilor 1930, comunităţile medicale şi ştiinţifice au constatat că fenazopiridina nu are efect antibacterian, iar până în prezent nu a fost identificat un mecanism de acţiune clar al acestui medicament.
În prezent, fenazopiridina este clasificată ca analgezic urinar, utilizat pentru ameliorarea senzaţiei de arsură, urgenţă urinară, frecvenţă crescută şi durere asociate cu ITU, traumatisme sau intervenţii chirurgicale.
Ce sunt infecţiile tractului urinar (ITU)
Aceste infecţii sun cauzate, de obicei, de pătrunderea bacteriilor provenite din materiile fecale în tractul urinar. Bacteriile intră prin uretră, tubul care transportă urina în afara corpului.
Femeile sunt mai predispuse la astfel de infecţii din cauza uretrei mai scurte, care permite bacteriilor să ajungă mai uşor la vezica urinară.
Mai mulţi factori pot creşte riscul de apariţie a ITU inclusiv activitatea sexuală, anumite metode contraceptive şi afecţiuni preexistente.
Practicile de igienă, vârsta şi anumite afecţiuni medicale contribuie, de asemenea, la creşterea riscului de apariţie a infecţiilor.
Cel mai frecvent tratament pentru ITU constă într-o cură scurtă de antibiotice.
Tratamentele care conţin o combinaţie de metenamină şi salicilat de sodiu sunt considerate o alternativă la fenazopiridină.
