Cancerul de sân rămâne una dintre cele mai frecvente şi complexe boli oncologice, cu un impact major asupra sănătăţii femeilor la nivel mondial. Deşi terapiile moderne au îmbunătăţit semnificativ rata de supravieţuire, multe paciente dezvoltă rezistenţă la tratament, ceea ce duce la recidive şi metastaze. Cercetări recente vin însă cu noi explicaţii despre mecanismele care stau la baza acestei rezistenţe, deschizând calea către tratamente personalizate mai eficiente.
Cancerul de sân este cel mai frecvent tip de malignitate la femei în majoritatea ţărilor şi provoacă aproximativ 670.000 de decese anual la nivel mondial, conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS). Agenţia internaţională de sănătate estimează că decesele cauzate de cancerul de sân ar putea creşte cu 68% la nivel mondial până în 2050.
O echipă de cercetători din Australia a identificat un posibil mecanism care determină rezistenţa la tratament în cancerul de sân cu receptori pozitivi de estrogen (ER+), cel mai frecvent subtip la nivel mondial.
Studiul dezvăluie de ce unele tipuri de cancer de sân rezistă tratamentului, deschizând astfel posibilitatea unor terapii mai eficiente pentru pacienţi, potrivit unui comunicat publicat luni de către Institutul de Cercetări Medicale Garvan din Sydney.
Prezentat în Journal of Experimental & Clinical Cancer Research, studiul arată cum perturbarea unui sistem celular de răspuns la stres, care implică calea JNK, permite celulelor de cancer de sân cu receptori pozitivi de estrogen (ER+) să evite tratamentul.
Cancerul de sân ER+ constituie aproximativ 70% din totalul cazurilor diagnosticate. Deşi este adesea perceput ca având un prognostic mai favorabil decât alte forme, acesta continuă să fie responsabil pentru peste 2.000 de decese anual doar în Australia.
În majoritatea cazurilor, decesele sunt cauzate de dezvoltarea rezistenţei la terapiile endocrine, care favorizează recidiva şi metastazele chiar şi după un tratament ce părea iniţial eficient.
Recent, inhibitorii CDK4/6 combinaţi cu terapia endocrină au fost aprobaţi ca tratament de primă linie pentru pacienţii cu cancer de sân ER+ cu risc ridicat.
Deşi această combinaţie a îmbunătăţit semnificativ ratele de supravieţuire, unele paciente încă nu răspund, iar mecanismele exacte din spatele rezistenţei la medicamente rămân neclare. Înţelegerea acestor mecanisme este, aşadar, esenţială pentru îmbunătăţirea rezultatelor pacientelor.
Calea JNK acţionează ca un sistem celular de alarmă - atunci când celulele sunt supuse unui stres, cum ar fi tratamentele împotriva cancerului, aceasta ajută la declanşarea proceselor care fie omoară celulele deteriorate, fie le opresc din diviziune.
Echipa de cercetare a constatat că, atunci când această cale este inactivată, celulele canceroase dezvoltă rezistenţă la combinaţia dintre tratamentul endocrin şi inhibitorii CDK4/6.
„Am descoperit un mecanism care explică rezistenţa la tratament în cancerul de sân ER+. Când genele esenţiale din această cale, inclusiv una denumită MAP2K7, nu funcţionează corespunzător, celulele canceroase ale sânului nu mai primesc semnalul de a-şi opri proliferarea sau de a intra în apoptoză (moarte celulară), chiar şi atunci când sunt afectate de tratament”, a declarat autoarea principală a studiului, conf. univ. Liz Caldon, citată într-un comunicat.
FOTO: Celulele de cancer de sân în starea lor „adormită” (senescenţă) după tratament. Când calea JNK este perturbată, celulele canceroase sunt mai puţin predispuse să intre în această stare şi continuă să se dividă, ceea ce duce la rezistenţă la terapie. Credit: Institutul Garvan, 18 august 2025
Pentru a afla care gene influenţează răspunsul la tratament, echipa a efectuat un screening genomic CRISPR la scară largă, prin care fiecare genă din genom a fost dezactivată în mod sistematic.
„Când am eliminat gene implicate în calea JNK, celulele canceroase au continuat să crească, în ciuda tratamentului. Aceste celule s-au răspândit, de asemenea, pentru a forma mai multe metastaze în modelele preclinice”, explică dr. Sarah Alexandrou, co-autoare a studiului.
Pentru a confirma rezultatele, cercetătorii australieni au analizat mostre tumorale provenite de la 78 de pacienţi cu cancer de sân ER+ trataţi anterior. S-a constatat că pacienţii ale căror tumori prezentau o activitate redusă a căii JNK au avut o probabilitate mai mică de a răspunde favorabil la terapie.
Deşi calea JNK a fost adesea considerată ca favorizând cancerul în anumite contexte, acest studiu arată că ea poate acţiona şi ca un supresor tumoral în cancerul de sân ER+.
„Atât excesul, cât şi deficitul de activitate JNK pot fi problematice - însă în contextul răspunsului la terapia endocrină şi inhibitorilor CDK4/6, absenţa acestei căi se dovedeşte a fi deosebit de nocivă, reducând eficacitatea tratamentului şi favorizând apariţia rezistenţei”, a menţionat dr. Alexandrou.
Echipa investighează acum ce tratamente alternative ar putea funcţiona pentru pacienţii cu activitate scăzută a căii JNK, sperând să dezvolte abordări terapeutice personalizate pentru acest grup.
„Obiectivul final este să putem testa tumora unui pacient pentru activitatea JNK înainte de tratament, permiţând medicilor să selecteze cea mai eficientă terapie pentru fiecare individ. Pentru cei cu o cale JNK activată, terapia endocrină combinată cu inhibarea CDK4/6 are şanse mai mari să fie eficientă. Pentru ceilalţi, lucrăm la identificarea unor tratamente alternative”, a precizat conf. univ. Caldon.
Acest studiu a fost sprijinit de National Breast Cancer Foundation, Estée Lauder Companies Breast Cancer Award, bursa Lysia O’Keefe, Marina Rizzo, Santina Rizzo şi Yasmina Sadiki, bursa Mavis Robertson şi o bursă RTP (Research Training Program), un tip de finanţare oferită de guvernul australian.
