Un nou studiu arată că unele forme de cancer pancreatic se pot răspândi rapid, folosind nervii ca pe o cale de răspândire în organism. Cercetarea evidenţiază un mecanism prin care tumora modifică ţesuturile din jur pentru a deveni mai invazivă, un proces asociat atât cu durerea severă, cât şi cu riscul crescut de metastaze.
Studiul a fost realizat de cercetători din Brazilia şi publicat în revista Molecular and Cellular Endocrinology, în luna ianuarie. Autorii au analizat în detaliu modul în care celulele tumorale interacţionează cu ţesutul de susţinere al pancreasului, cunoscut sub numele de stromă.
Cea mai frecventă formă de cancer pancreatic este adenocarcinomul, care apare din ţesutul glandular responsabil de producerea sucului pancreatic şi reprezintă aproximativ 90% din cazuri.
Deşi nu este printre cele mai frecvente tipuri de cancer, boala este extrem de agresivă, cu o rată a mortalităţii aproape egală cu cea a incidenţei, la nivel mondial fiind raportate anual aproximativ 510.000 de cazuri noi şi un număr similar de decese. În Brazilia, estimările indică aproximativ 11.000 de cazuri şi 13.000 de decese pe an.
Agresivitatea cancerului pancreatic este strâns legată de invazia perineurală, un proces prin care celulele canceroase pătrund şi se răspândesc de-a lungul nervilor. Acest fenomen este asociat cu durere intensă şi cu împrăştierea timpurie a cancerului către alte regiuni ale organismului. Potrivit autorilor, invazia perineurală este un indicator al comportamentului agresiv al bolii.
Pentru a înţelege mecanismele din spatele acestui proces, echipa de cercetare a folosit tehnologii avansate care permit analiza activităţii a mii de gene la nivelul fiecărei celule şi localizarea exactă a acestora în ţesut. Datele obţinute din 24 de probe de cancer pancreatic au arătat că stroma nu este un simplu „martor” al bolii, ci participă activ la progresia tumorii.
Imagine mărită de 400 de ori a celulelor tumorale umane din pancreas, colorate prin imunocitochimie, pe un fundal marcat cu verde de metil. Invazia perineurală este un proces celular în care celulele canceroase învelesc, invadează sau se deplasează de-a lungul nervilor. Credit: National Cancer Institute
Un rezultat central al studiului este rolul celulelor stelate pancreatice, care produc cantităţi mari de periostină. Această proteină este implicată în remodelarea matricei extracelulare, structura care susţine şi organizează ţesuturile sănătoase. Remodelarea intensă a acestei matrice permite celulelor tumorale să avanseze prin ţesut şi să ajungă la nervi, pe care îi folosesc apoi ca o cale de extindere în organism.
Acest proces duce la apariţia unei reacţii desmoplazice, caracterizată prin fibroză intensă în jurul tumorii. Ţesutul devine rigid şi inflamat, ceea ce îngreunează pătrunderea tratamentelor oncologice, inclusiv chimioterapia şi imunoterapia. Se creează astfel un microambient care favorizează supravieţuirea şi răspândirea cancerului.
Cercetătorii subliniază că peste jumătate dintre pacienţii cu cancer pancreatic prezintă invazie perineurală încă din stadiile timpurii ale bolii, de cele mai multe ori identificată abia în urma intervenţiei chirurgicale şi a analizei histopatologice.
În acest context, proteina periostina este descrisă ca o posibilă ţintă terapeutică. Blocarea acţiunii acestei proteine sau eliminarea celulelor stelate care o produc ar putea reduce invazia perineurală şi capacitatea metastatică a tumorii.
Teste clinice care evaluează anticorpi anti-periostină sunt deja în dezvoltare pentru alte tipuri de cancer, ceea ce deschide posibilitatea explorării acestui mecanism şi în cancerul pancreatic.
Autorii atrag atenţia că, în prezent, nu există tratamente care să vizeze direct invazia perineurală. O astfel de strategie ar putea avea relevanţă şi pentru alte tipuri de cancer în care apare acelaşi mecanism, inclusiv unele cancere intestinale sau ale sânului.
Studiul subliniază, în acelaşi timp, importanţa analizelor avansate bazate pe baze de date publice şi indică drept pas următor valorificarea acestor rezultate în strategii terapeutice capabile să intervină înainte de răspândirea cancerului.
Potrivit cercetătorilor, viitorul oncologiei se îndreaptă spre tratamente adaptate caracteristicilor moleculare şi genetice ale fiecărei tumori, nu doar spre terapia stabilită în funcţie de organul afectat.
