Glioblastomul, una dintre cele mai agresive forme de cancer cerebral, este dificil de tratat din cauza tendinţei celulelor canceroase de a se ascunde în ţesuturile din jurul tumorii, ceea ce duce la recidive rapide după tratament. Cercetătorii de la Virginia Tech au dezvoltat o metodă inovatoare care combină imagistica RMN cu analiza fluxului de fluide din creier şi algoritmi de predicţie, pentru a identifica zonele cu risc ridicat de răspândire a tumorii. Această descoperire ar putea ajuta medicii să planifice intervenţii chirurgicale şi tratamente mai precise şi personalizate, crescând şansele de supravieţuire ale pacienţilor.
Cunoscut pentru rata ridicată de recidivă şi prognosticul nefavorabil, glioblastomul este una dintre cele mai agresive forme de cancer al creierului. În prezent, pacienţii diagnosticaţi cu glioblastom supravieţuiesc, în medie, aproximativ 15 luni de la diagnostic.
Acum, cercetători de la Virginia Tech au dezvoltat o metodă inovatoare care i-ar putea ajuta pe chirurgi să identifice zonele în care tumorile se pot răspândi, crescând şansele pentru un tratament mai eficient şi personalizat.
Principala provocare în tratarea acestui cancer este faptul că, deşi tumora este îndepărtată chirurgical şi tratamentul este completat cu radioterapie, celulele canceroase care rămân ascunse în ţesuturile din jur pot favoriza reapariţia bolii.
Echipa de la Virginia Tech, condusă de Jennifer Munson, profesor şi director al Centrului de Cercetare pentru Cancer -Roanoke din cadrul Fralin Biomedical Research Institute (FBRI) al VTC, a publicat la începutul lunii septembrie, în revista npj Biomedical Innovations, o metodă ce combină imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN), analiza fluxului de fluide interstiţiale din ţesuturile cerebrale şi un algoritm dezvoltat special pentru a detecta şi estima migrarea celulelor canceroase.
În mod obişnuit, chirurgii se bazează pe investigaţii imagistice, precum tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanţă magnetică (RMN), pentru a planifica operaţiile, însă aceste tehnici evidenţiază doar contururile vizibile ale tumorii, fără a putea detecta celulele canceroase care s-au răspândit în ţesuturile din jur.
În timpul intervenţiei se folosesc coloranţi fluorescenţi pentru a evidenţia celulele tumorale, dar aceştia nu pătrund în profunzimea ţesuturilor, ceea ce face imposibilă identificarea celulelor care s-au deplasat în alte zone din creier.
Recenta cercetare s-a concentrat pe modul în care fluidul interstiţial - lichidul care se deplasează între celulele din ţesuturi - circulă în creier.
Echipa de cercetători de la VTC a descoperit că, atunci când lichidul interstiţial circulă mai rapid prin ţesuturi, există o probabilitate mai mare ca celulele tumorale să invadeze agresiv zonele învecinate. În schimb, o mişcare haotică şi dezordonată a acestui lichid, fenomen cunoscut sub numele de difuziune, este corelată cu o tendinţă mai redusă de extindere a cancerului.
Cel mai precis indicator s-a dovedit a fi un nou parametru dezvoltat de echipă, care evidenţiază faptul că celulele canceroase tind să se deplaseze de-a lungul unor trasee naturale formate de fluxul lichidului interstiţial, migrând treptat în ţesuturile sănătoase din jurul tumorii.
Acest tip de analiză ar putea pune la dispoziţia chirurgilor reprezentări vizuale detaliate care indică zonele cu cel mai mare risc de invazie tumorală. Pe baza acestor informaţii, intervenţiile chirurgicale şi radioterapia ar putea fi planificate mai precis, abordând mai agresiv regiunile periculoase, în timp ce ţesuturile sănătoase ar fi protejate de tratamente inutile.
Cercetarea a stat la baza înfiinţării unei companii spin-off, Cairina, care îşi propune să ducă această tehnologie la nivel clinic, pentru a sprijini chirurgii şi oncologii în planificarea personalizată a tratamentelor, optimizând şansele de succes şi reducând efectele adverse asupra pacienţilor.
Studiul a fost finanţat de National Cancer Institute, Red Gates Foundation, American Cancer Society şi National Institute of Neurological Disorders and Stroke.
Video: Liniile de traiectorie generate de tumoră (albastru) arată zonele de convergenţă şi divergenţă ale fluxului de lichid care porneşte dintr-o tumoră cerebrală de tip glioblastom (delimitată de conturul alb) şi se extinde în ţesutul cerebral înconjurător. Aceste traiectorii s-au dovedit a fi predictive pentru identificarea celulelor tumorale invazive şi pentru prognozarea evoluţiei bolii în modelele preclinice. Credit: Jennifer Munson/Virginia Tech, septembrie 2025
