Glioblastomul, cea mai agresivă formă de cancer cerebral, afectează structura craniului şi funcţionarea sistemului imunitar, au constatat oamenii de ştiinţă într-o cercetare recentă. Identificarea legăturilor dintre aceste tumori şi măduva osoasă a craniului ar putea duce la noi strategii de tratament.
Un studiu, realizat de cercetători de la Montefiore Einstein Comprehensive Cancer Center (MECCC) şi Albert Einstein College of Medicine, publicat vineri, în revista Nature Neuroscience, arată că glioblastomul erodează oasele craniului, modifică măduva osoasă craniană şi alterează răspunsul imun al organismului.
Aproximativ 15.000 de persoane sunt diagnosticate anual cu această formă de cancer, iar supravieţuirea mediană este de aproximativ 15 luni, chiar şi cu tratamentele standard - chirurgie, chimioterapie şi radioterapie.
Pentru a înţelege modul în care tumorile interacţionează cu craniul, cercetătorii au folosit modele experimentale pe şoareci şi tehnici avansate de imagistică. Ei au constatat că tumorile provocau eroziuni osoase de-a lungul suturilor craniene (zonele unde oasele craniului se unesc). Acest fenomen nu apare în cazul accidentelor vasculare cerebrale (AVC), altor leziuni cerebrale sau al altor tipuri de cancer.
Tomografiile computerizate realizate pe pacienţi cu glioblastom au confirmat aceleaşi modificări structurale.
Cercetătorii au realizat un model pe şoarece în care au indus glioblastomul. Imagine obţinută în cadrul Centrului de Inginerie şi Imagistică a Celulelor Neuronale de la Colegiul Einstein. Credit: Albert Einstein College of Medicine, 3 octombrie 2025
Eroziunile craniene au dus la lărgirea canalelor dintre craniu şi creier, facilitând transmiterea de semnale între tumoră şi măduva osoasă. Analize detaliate la nivel celular au arătat că glioblastomul modifică echilibrul imun din măduva craniană, crescând dramatic numărul de celule inflamatorii (neutrofile) şi reducând populaţiile de limfocite B, responsabile de producerea anticorpilor. Această schimbare alimentează agresivitatea tumorii şi rezistenţa la tratamente.
„Canalele dintre craniu şi creier permit un aflux al numeroaselor celule proinflamatorii din măduva craniană către tumoră, ceea ce face ca glioblastomul să devină tot mai agresiv şi, de multe ori, netratabil. Acest lucru indică necesitatea unor tratamente care să restabilească echilibrul normal al celulelor imune în măduva craniană a persoanelor cu glioblastom. O strategie ar fi suprimarea producţiei de neutrofile şi monocite proinflamatorii, concomitent cu restabilirea producţiei de celule T şi B”, a explicat coautorul studiului E. Richard Stanley, doctor în ştiinţe, profesor de biologie moleculară la Colegiul Einstein.
Interesant este faptul că răspunsul imun diferă între măduva craniană şi cea din femur. În timp ce la nivelul craniului cancerul stimulează producţia de celule inflamatorii, în femur tumorile inhibă genele necesare formării altor celule imune. Acest contrast sugerează că glioblastomul se manifestă ca o boală sistemică, nu doar locală.
„Descoperirea noastră că acest cancer cerebral, notoriu prin dificultatea de a fi tratat, interacţionează cu sistemul imunitar al organismului ar putea explica de ce terapiile actuale - toate abordând glioblastomul ca pe o boală locală - au eşuat şi, sperăm, va duce la strategii terapeutice mai eficiente”, a precizat autoarea principală a studiului, Jinan Behnan, doctor în ştiinţe, conferenţiar în cadrul Departamentului de Chirurgie Neurologică Leo M. Davidoff şi al Departamentului de Microbiologie şi Imunologie de la Einstein, membra a MECCC, centru de cancer desemnat de Institutul Naţional al Cancerului (NCI), din Statele Unite.
Cercetătorii au testat şi efectul medicamentelor aprobate pentru tratamentul osteoporozei (zoledronic acid şi denosumab), care previn pierderea osoasă. Deşi ambele au oprit eroziunea craniană, unul dintre ele (zoledronic acid) a accelerat progresia tumorii într-un subtip de glioblastom. În plus, ambele medicamente au blocat efectele benefice ale imunoterapiei cu anti-PD-L1, care stimulează celulele T antitumorale.
Autorii studiului subliniază că aceste descoperiri ar putea deschide calea către noi tratamente, axate pe restabilirea echilibrului imun în măduva oaselor craniene.
