Utilizarea tot mai frecventă a medicamentelor pentru slăbit din clasa agoniştilor receptorului pentru peptidul 1 asemănător glucagonului (GLP-1) s-a extins rapid în rândul pacienţilor cu obezitate şi diabet zaharat de tip 2, datorită beneficiilor demonstrate asupra controlului glicemic, scăderii în greutate şi reducerii riscului cardiometabolic. Cercetări noi prezentate la reuniunea anuală Academiei Americane a Chirurgilor Ortopezi (American Academy of Orthopedic Surgeons - AAOS 2026) analizează mai atent modul în care aceste medicamente pot influenţa sănătatea sistemului musculo-scheletal. Mai exact, agoniştii GLP-1 ar putea fi asociaţi cu beneficii postoperatorii pe termen scurt, dar şi cu posibile riscuri pe termen lung de osteoporoză, gută şi osteomalacie (boala oaselor moi), comparativ cu persoanele care nu utilizează aceste tratamente. Cercetătorii atrag atenţia că efectele acestor tratamente asupra sănătăţii osoase trebuie monitorizate atent.
O analiză care a evaluat date medicale colectate pe parcursul a cinci ani, şi care a inclus zeci de mii de adulţi cu obezitate şi diabet zaharat de tip 2, a evidenţiat creşteri semnificative statistic ale mai multor afecţiuni osoase în rândul persoanelor tratate cu medicamente din clasa GLP-1.
Rezultatele au fost prezentate luni, la reuniunea anuală a Academiei Americane a Chirurgilor Ortopezi (AAOS 2026), care se desfăşoară între 2 - 6 martie la New Orleans, şi urmează să fie publicate într-o revistă revizuită de comunitatea ştiinţifică.
Potrivit datelor, riscul de osteoporoză, boală degenerativă caracterizată prin scăderea densităţii osoase şi fragilitate crescută, a fost cu aproximativ 30% mai mare la persoanele care utilizau aceste medicamente.
Osteomalacia, afecţiune care determină înmuierea şi slăbirea oaselor, a fost observată de aproximativ două ori mai frecvent în acest grup. De asemenea, rata cazurilor de gută a fost cu 12% mai mare la utilizatorii de GLP-1.
„Abia acum încep să devină disponibile date de urmărire la cinci şi zece ani pentru pacienţii care utilizează medicamente din clasa GLP-1”, a declarat, într-un comunicat, Muaaz Wajahahth, student în anul patru la Michigan State University College of Human Medicine şi cercetător principal al studiului intitulat „Utilizarea agoniştilor receptorului GLP este asociată cu un risc crescut de osteoporoză, gută şi osteomalacie la adulţii cu diabet zaharat de tip 2 şi obezitate” (“GLP Receptor Agonist Use is Associated with Increased Risk of Osteoporosis, Gout and Osteomalacia in Adults with Type 2 Diabetes and Obesity”).
„Utilizarea agoniştilor receptorului GLP este asociată cu un risc crescut de osteoporoză, gută şi osteomalacie la adulţii cu diabet zaharat de tip 2 şi obezitate. Orice medicament adoptat într-un ritm atât de rapid necesită o evaluare atentă, mai ales în ortopedie, unde obezitatea şi intervenţiile chirurgicale se suprapun frecvent, iar efectele pe termen lung ale expunerii la agonişti GLP-1 asupra sănătăţii oaselor şi articulaţiilor rămân insuficient cunoscute”, a adăugat acesta.
Studiul a fost de tip observaţional, ceea ce înseamnă că nu poate demonstra o relaţie de cauzalitate între tratament şi apariţia acestor boli. Nu este cunoscut dacă pacienţii incluşi în analiză au urmat o dietă echilibrată şi un program de activitate fizică, factori care pot reduce pierderea densităţii osoase.
Autorii menţionează că rezultatele se adaugă unor cercetări anterioare care au asociat aceste medicamente cu un risc mai mare de fracturi legate de osteoporoză la adulţii vârstnici cu diabet zaharat de tip 2 şi cu scăderea densităţii osoase. Prospectul semaglutidei, substanţa activă din mai multe medicamente pentru scăderea în greutate, avertizează că poate creşte riscul de fracturi la adulţii vârstnici şi la femei.
În acelaşi timp, cercetătorii analizează modul în care utilizarea medicamentelor din clasa GLP-1 poate influenţa rata de recuperare după intervenţiile chirurgicale ortopedice.
„În ortopedie, există relativ puţine cercetări privind impactul utilizării GLP-1 asupra evoluţiei postoperatorii”, a explicat Haroun Haque, student în anul trei la SUNY Downstate College of Medicine şi investigator principal al studiului intitulat „Creşterea utilizării agoniştilor GLP-1 în procedurile ortopedice frecvente şi asocierea acestora cu îmbunătăţirea rezultatelor postoperatorii” (“Rising Use of GLP-1 Agonists Across Common Orthopaedic Procedures and Their Association with Improved Postoperative Outcomes”).
„Având în vedere creşterea spectaculoasă a utilizării acestor medicamente, în special din 2019, este important să înţelegem cum pot influenţa recuperarea chirurgicală şi apariţia complicaţiilor”, a precizat acesta.
Osteoporoza afectează aproximativ 10 milioane de americani şi este cea mai frecventă boală osoasă. Afecţiunea poate duce la fracturi, scădere în înălţime, modificări ale posturii şi dificultăţi respiratorii. Nu există un tratament curativ, dar medicii recomandă activitate fizică şi terapii care întăresc osul şi încetinesc pierderea masei osoase.
Guta, o formă de artrită determinată de acumularea acidului uric, afectează peste nouă milioane de persoane în Statele Unite. Este mai frecventă la bărbaţi şi la vârstnici şi poate fi influenţată de factori genetici, obezitate, hipertensiune arterială şi boli renale. Boala nu se vindecă, dar poate fi controlată cu medicamente antiinflamatoare.
Osteomalacia apare atunci când organismul nu are suficientă vitamină D, calciu sau fosfaţi pentru a menţine rezistenţa osoasă. Afecţiunea este tratată prin corectarea acestor deficite şi este, de obicei, reversibilă. În prezent, este considerată rară în Statele Unite, cu o frecvenţă estimată la aproximativ un caz la 1.000 de persoane.
Cercetătorii subliniază că este necesară monitorizarea atentă a pacienţilor trataţi cu medicamente din clasa GLP-1 şi realizarea unor studii suplimentare pentru a clarifica impactul acestor terapii asupra sănătăţii oaselor şi articulaţiilor.
Prezentarea studiilor şi rezultate
Creşterea utilizării agoniştilor GLP-1 în procedurile ortopedice frecvente şi asocierea cu îmbunătăţirea rezultatelor postoperatorii
Acest studiu retrospectiv de tip cohortă a utilizat o bază naţională de date bazată pe raportări de servicii medicale decontate pentru a identifica pacienţi cu diagnostice asociate obezităţii care au fost supuşi la zece dintre cele mai frecvente intervenţii chirurgicale ortopedice, în perioada 2010–2023. Echipa de cercetare a evaluat tendinţele naţionale privind utilizarea preoperatorie a agoniştilor receptorului GLP-1 şi a analizat asocierea cu complicaţiile medicale şi chirurgicale postoperatorii.
Intervenţiile incluse au fost: artroplastie totală de şold, artroplastie totală de genunchi, reconstrucţia ligamentului încrucişat anterior, fixare cu tijă cefalomedulară pentru şold, hemiartroplastie de şold, fuziune lombară, artroplastie totală de umăr, eliberare a tunelului carpian, reducere deschisă cu fixare internă pentru fractura de radius distal şi reducere deschisă cu fixare internă pentru gleznă. Analizele au fost stratificate în funcţie de clasa de obezitate (indice de masă corporală 30–39,9 şi ≥40).
Studiul a evidenţiat o creştere constantă a utilizării GLP-1 şi semaglutidei la pacienţii supuşi acestor intervenţii, cu o creştere marcată începând din 2019.
În cazul mai multor intervenţii ortopedice majore, utilizarea GLP-1 şi a semaglutidei a fost asociată cu o reducere semnificativă a probabilităţii de prezentare la serviciile de urgenţă după operaţie, fără o creştere a riscului chirurgical.
Utilizarea GLP-1 a fost asociată şi cu rate semnificativ mai scăzute de infecţie la nivelul plăgii operatorii la pacienţii supuşi artroplastiei totale de genunchi şi de şold. Deşi numărul operaţiilor repetate pentru corectarea sau înlocuirea intervenţiei iniţiale au fost mai mici la utilizatorii de GLP-1 care au efectuat artroplastie totală de genunchi, acestea au crescut la pacienţii supuşi intervenţiei de eliberare a tunelului carpian.
Utilizarea agoniştilor receptorului GLP asociată cu risc crescut de osteoporoză, gută şi osteomalacie la adulţii cu diabet zaharat de tip 2 şi obezitate
Wajahath şi echipa sa au realizat un studiu retrospectiv de tip cohortă pentru a evalua riscul la cinci ani de osteoporoză, gută şi osteomalacie la pacienţi cu diabet zaharat de tip 2 şi obezitate (indice de masă corporală ≥30 kg/m²) trataţi cu agonişti ai receptorului GLP-1.
Cercetătorii au utilizat o bază de date extinsă, provenită din mai multe instituţii medicale, derivată din dosare medicale electronice, pentru a compara pacienţii trataţi cu GLP-1 cu un grup de control similar.
După potrivirea pacienţilor în funcţie de vârstă, sex, rasă, indice de masă corporală (IMC), hemoglobină glicată, consum de tutun şi afecţiuni asociate, precum boala cronică de rinichi, artrita reumatoidă şi osteoporoza preexistentă, fiecare cohortă a inclus 73.483 de pacienţi, cu caracteristici iniţiale echilibrate.
După cinci ani, pacienţii trataţi cu agonişti GLP-1 au prezentat un risc semnificativ crescut de osteoporoză comparativ cu grupul de control (4,1% faţă de 3,2%; raport de risc 1,29; interval de încredere 95%), o incidenţă mai mare a gutei (7,4% faţă de 6,6%; raport de risc 1,12; interval de încredere 95%) şi cea mai mare creştere relativă a riscului pentru osteomalacie (2% faţă de 0,1%; raport de risc 2,55; interval de încredere 95%). Toate diferenţele au fost considerate semnificative statistic.
„Ori de câte ori un pacient are predispoziţie la osteoporoză, gută sau osteomalacie, medicii ar trebui să ia în considerare monitorizarea sănătăţii osoase şi supravegherea complicaţiilor cu debut întârziat la populaţiile cu risc”, a subliniat Wajahath. „Aceste măsuri pot fi implementate imediat şi pot reprezenta o intervenţie simplă pentru a preveni potenţial aceste efecte adverse”.
Cu peste 39.000 de membri, Academia Americană a Chirurgilor Ortopezi este cea mai mare asociaţie medicală din lume a specialiştilor în afecţiuni ale sistemului musculo-scheletal.
