Un nou studiu internaţional arată că numărul copiilor şi adolescenţilor cu hipertensiune arterială (tensiune arterială mărită) a crescut îngrijorător în ultimii douăzeci de ani, fenomen alimentat în principal de creşterea obezităţii în rândul tinerilor. Rezultatele subliniază importanţa screeningului regulat şi a intervenţiilor timpurii pentru prevenirea complicaţiilor cardiovasculare care îşi au originea încă din copilărie.
Prevalenţa hipertensiunii arteriale la copiii şi adolescenţii din întreaga lume aproape s-a dublat între anii 2000 şi 2020, potrivit unei metaanalize publicate, joi, în revista The Lancet Child & Adolescent Health. Dacă în anul 2000 aproximativ 3,2% dintre copii prezentau hipertensiune, în 2020 proporţia a depăşit 6,2%, afectând circa 114 milioane de persoane sub 19 ani la nivel mondial.
Autorii analizei arată că obezitatea reprezintă un factor major al acestei creşteri: aproape 19% dintre copiii şi adolescenţii cu obezitate au hipertensiune, comparativ cu sub 3% în rândul celor cu greutate normală.
Prof. Igor Rudan, director al Center for Global Health Research din cadrul The Usher Institute, Universitatea din Edinburgh, afirmă că dublarea cazurilor în două decenii „ar trebui să reprezinte un semnal de alarmă pentru profesioniştii din sănătate şi pentru îngrijitori”. El subliniază că îmbunătăţirea screeningului şi a măsurilor preventive poate ajuta la reducerea riscurilor pe termen lung.
Analiza, bazată pe date din 96 de studii mari care au inclus peste 443.000 de copii din 21 de ţări, arată că modul de măsurare a tensiunii arteriale influenţează semnificativ estimările.
Atunci când diagnosticul este confirmat de un medic în cadrul a cel puţin trei vizite, prevalenţa hipertensiunii se situează la aproximativ 4,3%.
Când sunt incluse şi evaluările realizate în afara cabinetului medical, prin monitorizare ambulatorie sau măsurători ale tensiunii arteriale realizate la domiciliu, prevalenţa hipertensiunii susţinute creşte la aproximativ 6,7%.
Fenomenul hipertensiunii mascate, în care valorile tensionale apar normale la control, dar crescute în afara cabinetului medical, afectează aproape 9,2% dintre copii şi adolescenţi, ceea ce sugerează un grad important de subdiagnosticare.
În paralel, hipertensiunea crescută măsurată în cabinetul medical, dar raportată ca normală atunci când este măsurată acasă, are o prevalenţă estimată la 5,2%, indicând un risc de clasificare eronată.
Dr. Peige Song, de la Facultatea de Medicină a Universităţii Zhejiang, subliniază că luarea în considerare doar a hipertensiunii evaluatăe într-un cabinet medical poate subestima prevalenţa reală. Accesul mai bun la metode de monitorizare şi diagnostice timpurii devine esenţial pentru identificarea corectă a copiilor cu risc.
Analiza evidenţiază şi o legătură puternică între obezitate şi hipertensiunea din copilărie. Copiii şi adolescenţii cu obezitate au un risc de aproape opt ori mai mare de a dezvolta hipertensiune.
Obezitatea favorizează apariţia rezistenţei la insulină şi modificări vasculare care îngreunează menţinerea unui nivel sănătos al tensiunii arteriale.
Pe lângă cazurile de hipertensiune confirmată, aproximativ 8,2% dintre copii şi adolescenţi prezintă prehipertensiune - valori ale tensiunii arteriale peste normal, dar sub pragul diagnostic. Prehipertensiunea este mai frecventă la adolescenţi (11,8%) decât la copiii mai mici (circa 7%), iar valorile cresc rapid în primii ani de pubertate, atingând un vârf în jurul vârstei de 14 ani, mai ales la băieţi. Tinerii cu prehipertensiune au un risc crescut de a dezvolta ulterior hipertensiune.
Autorii recunosc limitele studiului, legate de diferenţele între metodele de măsurare, designul studiilor şi variaţiile regionale ale practicilor medicale. Multe date provin din ţări cu venituri mici şi medii, iar unele fenotipuri de hipertensiune, precum şi evaluările în afara cabinetului medical, sunt insuficient documentate. În plus, accesul limitat la metode avansate de monitorizare în anumite regiuni poate îngreuna adoptarea recomandărilor.
Într-un articol publicat odată cu studiul, dr. Rahul Chanchlani, de la Universitatea canadiană McMaster, subliniază că sunt necesare criterii de diagnostic uniformizate, o extindere a monitorizării în afara cabinetului medical şi sisteme de supraveghere adaptate contextului local. Specialistul reaminteşte că prevenirea bolilor cardiovasculare trebuie să înceapă încă din copilărie, iar includerea hipertensiunii la copii în strategiile globale de prevenire a bolilor netransmisibile este esenţială, pentru ca niciun copil cu tensiune arterială crescută să nu rămână nedetectat sau netratat.
