Un nou studiu sugerează că genele mamei pot avea un impact asupra sănătăţii copilului nu doar prin moştenirea genetică directă, ci şi indirect, prin efectul pe care acestea îl au asupra comportamentului şi stilului de viaţă al mamei. De exemplu, greutatea corporală, obiceiurile alimentare sau modul de viaţă din timpul sarcinii sunt factori care pot influenţa semnificativ dezvoltarea şi sănătatea copilului.
Se consideră că obezitatea este cauzată de o combinaţie de factori ereditari (genetici) şi de mediu. Genele transmise de la părinţi la copii influenţează pofta de mâncare, senzaţia de saţietate, metabolismul, poftele alimentare, distribuţia grăsimii corporale şi altele.
Totodată, copiii ai căror părinţi sunt obezi au o probabilitate mai mare să dezvolte, la rândul lor, obezitate, însă genele mamelor par să fie deosebit de importante în determinarea greutăţii acestora, potrivit unui noi cercetări.
Noul studiu, publicat marţi în revista PLOS Genetics, indică faptul că, deşi copiii primesc jumătate din ADN-ul lor de la fiecare părinte, genele mamei sunt cele care contează mai mult atunci când vine vorba de indicele de masă corporală (IMC).
Studiul a analizat date genetice şi de sănătate provenite de la peste 2.600 de familii din Marea Britanie, incluse în Millennium Cohort Study, un studiu britanic care urmăreşte persoane născute în anii 2001/2002.
Cercetătorii au investigat modul în care indicele de masă corporală (IMC) al părinţilor şi genele asociate cu acesta influenţează greutatea şi alimentaţia copiilor, de la naştere până la vârsta de 17 ani.
Pentru a realiza acest lucru, echipa de cercetători a analizat legătura dintre IMC al părinţilor şi greutatea la naştere, IMC al copilului, şi alimentaţia copilului, în şase momente-cheie din copilărie şi adolescenţă: la vârstele de 3, 5, 7, 11, 14 şi 17 ani.
Alimentaţia copiilor a fost evaluată pe baza unor înregistrări auto-raportate privind frecvenţa şi cantitatea cu care consumau diverse alimente, inclusiv fructe, legume, mâncare de tip fast food şi băuturi cu zahăr.
Cercetătorii au analizat genele copiilor şi ale părinţilor lor pentru a putea face diferenţa între două tipuri de influenţe: cele cauzate de genele pe care copilul le moşteneşte direct şi cele cauzate de genele părinţilor care nu au fost moştenite, dar care influenţează indirect copilul.
De exemplu, chiar dacă un copil nu moşteneşte anumite gene de la mamă, acele gene pot totuşi influenţa greutatea copilului prin felul în care afectează corpul şi comportamentele mamei, cum ar fi modul în care decurge sarcina sau cum îşi creşte copilul după naştere. Aceşti factori, influenţaţi de genetica mamei, contribuie la mediul în care se dezvoltă copilul.
Astfel, studiul a constatat că IMC al ambilor părinţi contează în ceea ce priveşte greutatea copilului. Însă în timp ce influenţa tatălui era aproape în totalitate legată de genele pe care le-a transmis direct, impactul IMC al mamei continua să influenţeze greutatea copilului chiar şi după ce se elimina efectul moştenirii genetice directe.
Acest lucru ar putea fi explicat prin faptul că genele mamei influenţează greutatea acesteia, obiceiurile alimentare sau comportamentele din timpul sarcinii, care la rândul lor afectează dezvoltarea copilului şi starea sa de sănătate pe termen lung, notează cercetătorii.
„Genele mamelor par să joace un rol important în influenţarea greutăţii copilului, dincolo de genele proprii ale copilului. Pe lângă genele pe care mamele le transmit direct, concluziile noastre sugerează că genetica maternă este esenţială în modelarea mediului în care se dezvoltă copilul, influenţând astfel indirect şi indicele de masă corporală al acestuia. Nu este vorba de a învinui mamele, ci de a sprijini familiile să facă o diferenţă semnificativă pentru sănătatea pe termen lung a copiilor. Intervenţiile ţintite pentru reducerea IMC al mamei, în special în timpul sarcinii, ar putea reduce transmiterea obezităţii de la o generaţie la alta”, a declarat dr. Liam Wright, autorul principal al studiului şi cercetător la University College London, citat într-un comunicat.
Alte cercetări au arătat că taţii care erau supraponderali sau obezi la momentul concepţiei au mai multe şanse să aibă copii cu obezitate.
Eforturile de a-i ajuta pe părinţii cu obezitate să piardă în greutate ar putea avea efecte de durată şi asupra sănătăţii copiilor lor, au concluzionat autorii acestui studiu.
