La nivel mondial, tot mai mulţi copii şi adolescenţi prezintă valori crescute ale tensiunii arteriale, iar obezitatea pare să joace un rol central în această evoluţie. Specialiştii atrag atenţia că hipertensiunea la vârste fragede poate avea consecinţe importante asupra sănătăţii la maturitate, motiv pentru care identificarea precoce are un rol esenţial.
Un nou studiu publicat de revista ştiinţifică The Lancet Child & Adolescent Health arată că prevalenţa hipertensiunii la copiii şi adolescenţii sub 19 ani s-a dublat între anii 2000 şi 2020.
Dacă în anul 2000 aproximativ 3,2% dintre copii aveau hipertensiune, în 2020 proporţia a depăşit 6,2%, ceea ce înseamnă că aproape 114 milioane de tineri din întreaga lume trăiesc cu această afecţiune.
Cercetarea evidenţiază şi că alţi 8,2% dintre copii şi adolescenţi au valori peste cele normale, fără a îndeplini încă criteriile de diagnostic pentru hipertensiune.
Datele sugerează că obezitatea reprezintă un factor major în creşterea acestor cifre: aproape 19% dintre copiii şi adolescenţii cu obezitate erau hipertensivi, comparativ cu mai puţin de 3% în rândul celor cu o greutate considerată sănătoasă.
Autorii subliniază că obezitatea poate induce rezistenţă la insulină şi modificări vasculare care fac dificilă menţinerea tensiunii arteriale într-un interval normal.
Analiza a inclus 96 de studii desfăşurate în 21 de ţări, cumulând date de la peste 443.000 de copii.
Un element important observat de cercetători este modul în care tehnica de măsurare influenţează estimările de prevalenţă.
Atunci când diagnosticul este confirmat de medic după cel puţin trei vizite la un cabinet medical, prevalenţa hipertensiunii este estimată la aproximativ 4,3%. Însă includerea măsurătorilor efectuate în afara mediului clinic, cum ar fi monitorizarea la domiciliu, ridică prevalenţa hipertensiunii susţinute la aproape 6,7%.
Studiul aduce în atenţie şi fenomenul hipertensiunii „mascate", situaţia în care valorile tensiunii arteriale par normale în timpul controlului medical, dar apar crescute în măsurătorile la domiciliu, şi care afectează circa 9,2% dintre copii şi adolescenţi la nivel mondial, sugerând un risc de subdiagnosticare.
În contrast, există situaţia în care tensiunea copilului pare ridicată doar în timpul consultului medical (cunoscută şi ca „hipertensiunea de halat alb" şi care se caracterizează prin valori crescute ale tensiunii arteriale într-un cadru clinic), dar rămâne normală în afara cabinetului. Această reacţie la contextul medical este estimată la 5,2% dintre copii, ceea ce arată că unii pacienţi pediatrici pot fi diagnosticaţi greşit cu hipertensiune.
Autorii studiului subliniază importanţa îmbunătăţirii metodelor de screening şi monitorizare a tensiunii arteriale la vârste mici, precum şi necesitatea unor strategii de prevenţie care să abordeze în mod eficient creşterea alarmantă a obezităţii în rândul tinerilor.
