Un medicament deja aprobat ar putea îmbunătăţi răspunsul la terapiile pediatrice pentru neuroblastomul agresiv. Cercetătorii de la Institutul Garvan, din Australia, au identificat un medicament care poate depăşi rezistenţa la tratament în neuroblastomul recidivant.
Neuroblastomul rămâne una dintre cele mai dificile forme de cancer pediatric, iar opţiunile de tratament sunt limitate atunci când boala revine. Cercetători australieni raportează acum rezultate experimentale care indică o posibilă abordare pentru depăşirea rezistenţei la tratament în această afecţiune.
Un studiu realizat de echipa de la Garvan Institute of Medical Research din Sydney, arată că o combinaţie de medicamente poate ocoli mecanismele celulare de rezistenţă dezvoltate de neuroblastom, un cancer ce afectează în special copiii foarte mici.
Rezultatele au fost publicate, vineri, în revista Science Advances.
Neuroblastomul este cel mai frecvent tip de tumoră solidă extracraniană întâlnită în populaţia pediatrică, şi se dezvoltă din celule nervoase din glandele suprarenale sau de-a lungul coloanei vertebrale, toracelui, abdomenului ori pelvisului.
Boala este de obicei diagnosticată înaintea vârstei de 2 ani. Deşi formele cu risc scăzut au, în general, evoluţii favorabile, aproximativ jumătate dintre pacienţi sunt diagnosticaţi cu neuroblastom cu risc înalt, o formă agresivă în care tumora s-a răspândit deja - a metastazat. Dintre aceşti pacienţi cu risc înalt, 15% nu răspund la tratamentul iniţial, iar jumătate dintre cei care răspund vor avea recidivă.
Pentru a înţelege de ce tratamentele încetează să funcţioneze, cercetătorii au analizat celule de neuroblastom cultivate în laborator şi au comparat probe tumorale recoltate de la aceiaşi copii la diagnostic şi după recidivă. Aceste analize au permis urmărirea modificărilor care apar pe măsură ce tumora devine rezistentă.
Echipa a descoperit că multe dintre medicamentele chimioterapice standard depind de aceeaşi cale celulară, cunoscută sub numele de calea JNK, pentru a declanşa moartea celulelor tumorale.
În tumorile recurente, această cale nu mai funcţionează, iar tratamentele îşi pierd eficacitatea. Potrivit conducătorilor studiului, găsirea unor opţiuni terapeutice care să nu depindă de această cale reprezintă o prioritate, deoarece tumori extrem de rezistente lasă familiile fără alternative eficiente.
Celule de neuroblastom înainte (stânga) şi după (dreapta) chimioterapie. Firele negre reprezintă structura internă de susţinere a celulei, care se dezintegrează în timpul tratamentului. Acest tip de deteriorare ar trebui să ducă la moartea celulei, însă cancerele rezistente pot ignora semnalele care declanşează moartea celulară - o observaţie care i-a determinat pe cercetători să caute medicamente alternative capabile să ocolească această rezistenţă. Credit: Institutul Garvan, 28 noiembrie 2025
Cercetătorii au testat apoi un număr mare de medicamente aprobate deja de autorităţile de reglementare şi care deţin date de siguranţă pediatrice, în căutarea unor compuşi ce pot induce moartea celulară fără a utiliza calea JNK. Astfel a fost identificat romidepsin, un medicament folosit în prezent pentru anumite limfoame, eficient împotriva celulelor de neuroblastom indiferent de funcţionarea acestei căi.
În colaborare cu Children's Cancer Institute, acest medicament a fost evaluat în modele animale de neuroblastom recidivant pentru a determina dacă asocierea cu chimioterapia standard poate contracara rezistenţa la tratament.
În aceste modele, combinaţia de tratament a redus creşterea tumorală şi a prelungit supravieţuirea comparativ cu monoterapia cu tratamentul standard, sugerând un grad mai redus de rezistenţă.
Cercetătorii au observat, de asemenea, că doze mai mici de chimioterapie au avut un efect similar atunci când au fost administrate împreună cu romidepsin, ceea ce ar putea implica, în viitor, o scădere a toxicităţii, un aspect esenţial în tratamentul copiilor.
Autorii subliniază că, deşi rezultatele din laborator sunt promiţătoare, sunt necesare studii suplimentare pentru a evalua modalităţile optime de administrare şi schemele terapeutice. Echipa lucrează în prezent la definirea acestor parametri, pentru a putea fundamenta eventuale studii clinice.
Medicamentul din studiu este deja aprobat pentru alte tipuri de cancer şi a fost testat pentru siguranţă la copii, ceea ce ar putea accelera dezvoltarea sa ca opţiune terapeutică în neuroblastom. Totuşi, aplicarea clinică necesită teste suplimentare şi studii care să stabilească profilul de siguranţă şi eficacitate al combinaţiei specific în acest cancer.
Cercetătorii afirmă că înţelegerea acestor mecanisme moleculare oferă speranţă pentru dezvoltarea unor tratamente mai eficiente pentru copiii şi familiile care se confruntă cu opţiuni terapeutice limitate.
