Un grup internaţional de experţi în sănătatea mintală a femeilor susţine oficial că psihoza postpartum ar trebui recunoscută şi clasificată ca o boală psihiatrică distinctă, diferită de tulburările bipolare sau depresive majore, având o bază biologică specifică perioadei de după naştere.
Psihoza postpartum este o afecţiune acută şi severă care apare, de regulă, în primele săptămâni după naştere şi constituie o urgenţă medicală.
Majoritatea pacientelor prezintă simptome intense de tulburare afectivă, episoade maniacale, stări mixte (combinaţie de manie şi depresie) sau depresie cu elemente psihotice.
Alte manifestări frecvente includ confuzia, iritabilitatea şi agitaţia psihomotorie. Fără tratament prompt, afecţiunea poate duce la consecinţe grave, inclusiv suicid sau infanticid, însă tratamentul corect şi rapid permite recuperarea completă în majoritatea cazurilor.
Deşi este una dintre cele mai clare entităţi clinice din psihiatrie, psihoza postpartum nu este încă inclusă ca diagnostic distinct în manualele de clasificare internaţionale - DSM-5 (Manualul de Diagnostic şi Statistică al Tulburărilor Mintale) şi ICD (Clasificarea Internaţională a Maladiilor).
În prezent, psihoza postpartum nu are o categorie proprie în manualele de diagnostic, ci este menţionată doar ca o subcategorie generală, „cu debut peripartum”,adică o tulburare psihică (precum depresia sau tulburarea bipolară) care începe în timpul sarcinii sau imediat după naştere, fără a face distincţia clară între ele.
Potrivit echipei conduse de dr. Veerle Bergink, director al Centrului de Sănătate Mintală a Femeilor din cadrul Mount Sinai, Statele Unite, datele biologice şi genetice disponibile susţin clar că psihoza postpartum reprezintă un fenomen distinct. În această perioadă, organismul femeii trece prin modificări endocrine, imunologice şi neurologice profunde, care pot declanşa o vulnerabilitate specifică. Studiile genetice arată o arhitectură de risc unică, parţial comună, dar totuşi diferită de cea a tulburării bipolare.
Experţii au publicat, miercuri, o recomandare, într-un amplu document de consens („consensus statement"), apărut în revista Biological Psychiatry, în care argumentează clasificarea psihozei postpartum drept o boală mintală distinctă, încadrată totuşi în capitolul tulburărilor bipolare, din mai multe motive: majoritatea cazurilor se manifestă prin simptome afective (manie sau depresie psihotică), răspunsul la tratamentele clasice pentru tulburarea bipolară (litiu şi terapia electroconvulsivă) este foarte bun, iar femeile care au trecut printr-un astfel de episod au un risc de 50% de a dezvolta ulterior o tulburare bipolară, nu schizofrenie. De asemenea, femeile cu tulburare bipolară au un risc extrem de ridicat de a dezvolta psihoză postpartum după naştere.
Comisia de experţi recomandă introducerea unor criterii clare de diagnostic, care să recunoască apariţia simptomelor psihotice (halucinaţii, delir, comportament dezorganizat sau catatonic, depresie psihotică ori stare maniacală) în primele 12 săptămâni de la naştere, cu impact semnificativ asupra capacităţii de funcţionare şi îngrijirii copilului.
Recunoaşterea acestei afecţiuni ca diagnostic distinct este considerată esenţială pentru prevenirea tratamentelor greşite şi reducerea riscurilor majore pentru mamă şi copil.
„Doar printr-o clasificare corectă vom putea îmbunătăţi prognosticul acestor paciente. Este momentul să facem această schimbare, pentru a salva vieţi”, a subliniat dr. Bergink, prima autoare a studiului.
Documentul a fost realizat în colaborare cu organizaţii de sprijin pentru paciente şi societăţi medicale internaţionale, în scopul îmbunătăţirii acurateţei diagnostice şi al accesului la tratamente bazate pe dovezi ştiinţifice.
