Menopauza este corelată cu schimbări detectabile la nivel cerebral şi cu o incidenţă crescută a simptomelor de anxietate, depresie şi tulburări de somn, conform unui amplu studiu realizat în Marea Britanie. Constatările indică şi faptul că anumite regiuni ale creierului afectate în această perioadă sunt aceleaşi cu cele implicate şi în demenţa Alzheimer.
Menopauza reprezintă etapa din viaţă femeilor în care menstruaţia se opreşte definitiv, ca urmare a scăderii nivelurilor hormonale, de obicei între 45 şi 55 de ani. Perioada este adesea însoţită de bufeuri, tulburări de somn şi modificări ale stării emoţionale. Studii anterioare au semnalat şi posibile schimbări ale unor funcţii cognitive, precum memoria, atenţia sau limbajul, însă datele despre efectele pe termen lung asupra creierului au fost limitate.
Pentru a clarifica aceste aspecte, cercetători de la Universitatea din Cambridge au analizat datele a aproape 125.000 de femei incluse în baza de date UK Biobank.
Participantele au fost împărţite în trei grupuri: femei care nu ajunseseră la menopauză, femei aflate la postmenopauză care nu au utilizat terapie hormonală de substituţie şi femei aflate la postmenopauză care utilizaseră acest tip de tratament. Vârsta medie la instalarea menopauzei a fost de aproximativ 49,5 ani, iar femeile care au urmat terapie hormonală au început tratamentul, în medie, în jurul vârstei de 49 de ani.
Toate participantele au completat chestionare detaliate despre simptomele menopauzei, sănătatea mintală, somn şi starea generală de sănătate. O parte dintre ele au efectuat teste cognitive care au evaluat memoria şi timpul de reacţie. Aproximativ 11.000 de femei au fost supuse şi unor investigaţii imagistice prin rezonanţă magnetică (RMN), care au permis analiza structurii creierului.
Rezultatele arată că femeile aflate la postmenopauză au apelat mai frecvent la medicul de familie sau la un psihiatru pentru anxietate, nervozitate sau depresie, comparativ cu femeile aflate înainte de menopauză. Acestea au avut scoruri mai mari la chestionarele de depresie şi au primit mai des tratament antidepresiv.
Deşi, la o primă analiză, femeile care au utilizat terapie hormonală păreau să aibă niveluri mai ridicate de anxietate şi depresie, analizele detaliate au arătat că aceste diferenţe existau încă dinainte de instalarea menopauzei.
Potrivit autorilor, acest lucru sugerează că unele femei au primit terapie hormonală anticipând agravarea unor simptome deja prezente.
Tulburările de somn au fost, de asemenea, mai frecvente după menopauză. Femeile aflate la postmenopauză au raportat mai des insomnie, durată mai scurtă a somnului şi oboseală persistentă. Cele care utilizau terapie hormonală au declarat cel mai ridicat nivel de oboseală, deşi durata totală a somnului a fost similară cu cea a femeilor aflate la postmenopauză care nu urmau acest tratament.
În ceea ce priveşte funcţiile cognitive, cercetătorii au observat că femeile aflate la postmenopauză care nu utilizau terapie hormonală aveau un timp de reacţie mai lent comparativ cu femeile care nu ajunseseră la menopauză şi cu cele care utilizau terapie hormonală. Performanţa memoriei nu a diferit însă semnificativ între cele trei grupuri.
Analiza imaginilor cerebrale a arătat o reducere semnificativă a volumului de substanţă cenuşie la femeile aflate la postmenopauză, indiferent dacă au utilizat sau nu terapie hormonală.
Substanţa cenuşie conţine corpurile neuronilor şi este esenţială pentru procesarea informaţiilor, controlul emoţional şi funcţiile cognitive.
Cele mai evidente modificări au fost observate la nivelul hipocampului, implicat în formarea şi stocarea memoriei, al cortexului entorinal, care face legătura între hipocamp şi restul creierului, şi al cortexului cingulat anterior, o regiune asociată cu reglarea emoţiilor, luarea deciziilor şi atenţia.
Autorii subliniază că aceste regiuni sunt cunoscute ca fiind afectate şi în boala Alzheimer.
Menopauza ar putea reprezenta un factor de vulnerabilitate pentru unele femei pe termen lung, deşi nu explică singură diferenţele observate. Acest mecanism ar putea contribui, cel puţin parţial, la înţelegerea faptului că demenţa este aproape de două ori mai frecvent diagnosticată la femei decât la bărbaţi.
Studiul a fost publicat marţi, în revista Psychological Medicine.
