O nouă analiză, bazată pe date medicale ale pacienţilor, sugerează că un antidepresiv utilizat de mulţi ani în tratamentul depresiei la copii şi adolescenţi nu oferă îmbunătăţiri semnificative ale simptomelor, ridicând astfel întrebări importante despre utilitatea sa şi despre potenţialele riscuri asociate.
Un grup de cercetători din Austria şi Marea Britanie afirmă că fluoxetina, cunoscută sub denumirea comercială de Prozac, nu ar trebui să mai fie recomandată minorilor, după ce o analiză a datelor din studii clinice a arătat că medicamentul nu oferă un beneficiu real în ameliorarea depresiei la copii şi adolescenţi.
Concluziile vin într-un context în care tulburările de sănătate mintală afectează aproximativ unul din şapte tineri cu vârsta între 10 şi 19 ani la nivel mondial, iar în unele ţări europene prevalenţa anxietăţii şi depresiei la minori continuă să crească.
Substanţa aparţine unui grup de medicamente antidepresive numite inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS). Medicamentele care conţine fluoxetină sunt utilizate şi la copii şi adolescenţi, cu vârsta între 8 şi 18 ani, în tratarea episoadelor depresive majore, tulburare obsesiv-compulsivă, bulimie nervoasă.
În prezent, ghidurile clinice permit prescrierea antidepresivelor pentru tinerii sub 18 ani cu forme moderate sau severe de depresie, întotdeauna în combinaţie cu psihoterapie. Cu toate acestea, noua meta-analiză, care a reunit 12 studii clinice mari publicate între 1997 şi 2024, arată că fluoxetina nu este mai eficientă decât placebo în reducerea simptomelor depresive la pacienţii pediatrici.
Autorii susţin că diferenţa de eficacitate este atât de mică încât nu poate fi considerată relevantă din punct de vedere clinic, comparând rezultatul cu efectul unui medicament de slăbit care produce o scădere în greutate de doar câteva zeci de grame, prea puţin pentru a schimba evoluţia reală a problemei.
Articolul, publicat vineri, în Journal of Clinical Epidemiology - JCE, evidenţiază şi existenţa unui „bias al noutăţii” în studiile timpurii, în care rezultatele pozitive tind să fie mai frecvente, în timp ce studiile ulterioare nu confirmă aceste efecte.
De-a lungul timpului, s-a observat tendinţa ca studiile clinice realizate imediat după apariţia unui medicament să raporteze rezultate mai bune decât cele care apar ulterior. Entuziasmul iniţial, aşteptările mari sau modul în care sunt concepute primele studii pot crea impresia că tratamentul este mai eficient decât este în realitate. Pe măsură ce apar cercetări mai riguroase şi mai numeroase, efectul observat tinde să scadă sau chiar să dispară.
Cercetătorii avertizează că, în absenţa unui beneficiu dovedit, riscurile asociate fluoxetinei, precum creştere în greutate, tulburări de somn, dificultăţi de concentrare şi creşterea ideilor suicidare, pot depăşi orice potenţial avantaj.
Analiza subliniază că ghidurile clinice din Statele Unite, Canada şi Marea Britanie continuă să recomande fluoxetina pentru depresia pediatrică, ignorând date recente care arată că medicamentul este echivalent cu placebo ca efect terapeutic.
Autorii consideră că tinerii nu ar trebui expuşi unui tratament cu risc cunoscut atunci când nu există dovezi de eficacitate superioară.
Un alt punct critic îl reprezintă lipsa cunoştinţelor privind efectele pe termen lung ale antidepresivelor administrate minorilor.
Studii efectuate la adulţi sugerează că unele reacţii adverse pot persista chiar şi după oprirea tratamentului, însă datele privind impactul asupra copiilor şi adolescenţilor sunt limitate.
În replică, Institutul Naţional pentru Sănătate şi Excelenţă în Îngrijire (Nice) din Marea Britanie subliniază că depresia la tineri necesită o abordare personalizată şi că psihoterapia rămâne terapia de primă linie. Antidepresivele pot fi utilizate doar în cazuri moderate sau severe şi exclusiv sub supraveghere specialistă.
Reprezentanţi ai comunităţii psihiatrice avertizează, totodată, că noile concluzii trebuie interpretate cu prudenţă, întrucât ghidurile clinice se bazează pe mai mulţi factori, inclusiv siguranţă, fezabilitate şi preferinţele pacienţilor.
Studiul readuce în atenţie nevoia de evaluare atentă a tratamentelor prescrise minorilor şi deschide discuţia despre actualizarea ghidurilor internaţionale în lumina dovezilor recente, într-o perioadă în care tot mai mulţi tineri se confruntă cu tulburări de sănătate mintală.
