Depresia apărută la vârsta mijlocie este de mult timp asociată cu un risc mai mare de demenţă, însă date recente arată că nu toate manifestările depresive au aceeaşi semnificaţie pe termen lung. Un nou studiu sugerează că doar anumite simptome resimţite în această etapă a vieţii sunt legate de riscul de declin cognitiv la decenii distanţă, ceea ce ar putea rafina modul în care este evaluat acest risc.
Un studiu coordonat de cercetători de la University College London (UCL) arată că riscul de demenţă se corelează cu un profil specific de simptome depresive prezente la vârsta mijlocie, mai degrabă decât cu prezenţa depresiei ca diagnostic clinic.
Rezultatele au fost publicate luni, în revista The Lancet Psychiatry şi se bazează pe analiza detaliată a simptomelor raportate de participanţi, urmăriţi pe o perioadă îndelungată.
Cercetătorii au identificat şase simptome care, atunci când sunt prezente la vârsta mijlocie, prezic un risc mai mare de demenţă peste 20 de ani. Acestea sunt: pierderea încrederii în sine, dificultatea de a face faţă problemelor, lipsa sentimentelor de căldură şi afecţiune faţă de ceilalţi, senzaţia de nervozitate şi tensiune constantă, nemulţumirea faţă de modul în care sunt realizate sarcinile şi dificultăţile de concentrare.
Autorii subliniază că focalizarea asupra acestor simptome în tratamentul depresiei la vârsta mijlocie ar putea contribui la reducerea riscului ulterior de demenţă, deşi sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma această legătură.
Analiza a inclus date provenite de la 5.811 adulţi de vârstă mijlocie participanţi la studiul britanic Whitehall II, o cohortă longitudinală iniţiată în 1985 de Medical Research Council şi Institutul de Sănătate Wellcome.
Simptomele depresive au fost evaluate în perioada 1997–1999, când toţi participanţii aveau între 45 şi 69 de ani, cu o vârstă medie de 55 de ani, şi nu prezentau demenţă. Evaluarea s-a realizat cu ajutorul unui chestionar care acoperea 30 de simptome depresive frecvente.
Starea de sănătate a participanţilor a fost monitorizată ulterior timp de 25 de ani, prin intermediul registrelor naţionale de sănătate, iar diagnosticele de demenţă au fost înregistrate până în anul 2023.
Pe parcursul perioadei de urmărire, 10,1% dintre participanţi au dezvoltat demenţă. Durata lungă a observaţiei a permis investigarea relaţiei dintre simptomele depresive şi demenţă cu mult înainte de apariţia modificărilor neurodegenerative tipice.
Rezultatele arată că participanţii clasificaţi ca având depresie la vârsta mijlocie (definiţi prin raportarea a cel puţin cinci simptome) au prezentat un risc cu 27% mai mare de a dezvolta ulterior demenţă. Totodată, analiza a indicat că această asociere a fost determinată integral de cele şase simptome identificate, mai ales în rândul persoanelor sub 60 de ani.
Dintre acestea, pierderea încrederii în sine şi dificultatea de a face faţă problemelor au fost asociate fiecare cu o creştere de aproximativ 50% a riscului de demenţă.
Autorii studiului notează că simptome precum scăderea încrederii în sine, dificultăţile de adaptare la problemele cotidiene şi concentrarea deficitară pot fi însoţite de o implicare socială redusă şi de mai puţine activităţi care stimulează cognitiv. Aceste aspecte sunt relevante pentru aşa-numita rezervă cognitivă, termen care descrie capacitatea creierului de a face faţă leziunilor sau bolilor şi de a menţine funcţiile cognitive în limite normale, chiar şi atunci când există o afectare cerebrală.
În schimb, alte simptome depresive, cum ar fi tulburările de somn, gândurile suicidare sau starea de dispoziţie scăzută, nu au arătat o asociere semnificativă cu riscul de demenţă pe termen lung. Potrivit cercetătorilor, aceste diferenţe subliniază faptul că depresia nu se manifestă uniform şi că simptomele pot varia considerabil şi se pot suprapune frecvent cu anxietatea.
Autorii atrag atenţia că este nevoie de studii suplimentare, desfăşurate în populaţii diverse, pentru a stabili în ce măsură aceste rezultate pot fi generalizate, inclusiv în rândul femeilor şi al minorităţilor etnice. De asemenea, ei subliniază că nu toate persoanele cu depresie vor dezvolta demenţă şi că prezenţa demenţei nu implică în mod necesar apariţia depresiei.
Studiul a fost realizat de o echipă internaţională de cercetători de la University College London, Inserm din Franţa şi University of Helsinki din Finlanda şi contribuie la o înţelegere mai nuanţată a relaţiei dintre simptomele depresive la vârsta de mijloc şi riscul de demenţă la vârste înaintate.
