Oamenii de ştiinţă au testat o procedură neurochirurgicală avansată, stimularea profundă a creierului (DBS), la pacienţi cu depresie severă care nu au răspuns la tratamentele standard, iar rezultatele arată că jumătate dintre participanţi au înregistrat ameliorări semnificative ale simptomelor.
Tehnica presupune implantarea unor electrozi foarte fini în anumite zone ale creierului, care funcţionează similar unui „stimulator cardiac” dar la nivel neuronal, corectând activitatea cerebrală anormală.
Studiul, realizat de echipe de la instituţii din Marea Britanie (Universitatea Cambridge), şi China şi publicat, marţi, în revista Nature Communications, a inclus 26 de pacienţi recrutaţi de la Spitalul Ruijin, aflat în cadrul Facultăţii de Medicină a Universităţii Shanghai Jiaotong, toţi diagnosticaţi cu depresie severă rezistentă la tratament.
Cercetătorii au stimulat două regiuni cerebrale: nucleul stria terminalis (BNST), implicat în reglarea stresului, anxietăţii şi a comportamentelor sociale în contexte de stres prelungit, şi nucleul accumbens, esenţial în procesarea recompensei, motivaţiei şi plăcerii.
În total, 13 pacienţi au prezentat îmbunătăţiri notabile ale simptomelor de depresie şi anxietate, măsurate prin scale clinice validate.
Dintre aceştia, 9 pacienţi (35% din grup) au intrat în remisie, ceea ce înseamnă dispariţia aproape completă a manifestărilor bolii.
O descoperire majoră a studiului este identificarea unei semnături electrice cerebrale care estimează eficienţa tratamentului.
Activitatea electrică în frecvenţa theta (4–8 Hz), înregistrată direct din BNST prin electrozii implantaţi şi concomitent pe electroencefalograma de scalp, s-a dovedit strâns legată de severitatea depresiei şi anxietăţii.
Pacienţii cu niveluri ridicate de activitate theta aveau simptome mai intense. În schimb, cei cu valori mai scăzute înainte de intervenţie au avut cele mai bune rezultate clinice, la 3, 6 şi 12 luni, în ceea ce priveşte depresia şi anxietatea.
De asemenea, sincronizarea (coerenţa) în frecvenţa theta între BNST şi cortexul prefrontal, zona cerebrală responsabilă de reglarea emoţiilor, a fost asociată cu un răspuns mai bun la tratament, sugerând că o comunicare mai eficientă între aceste regiuni favorizează recuperarea.
În timpul tratamentului, nivelul activităţii theta a scăzut odată cu ameliorarea simptomelor, ceea ce sugerează posibilitatea dezvoltării pe viitor a unor sisteme „în buclă închisă”, care să ajusteze în timp real intensitatea stimulării electrice, în funcţie de starea emoţională a pacientului.
O parte a studiului a analizat şi reacţiile emoţionale ale pacienţilor la imagini pozitive, neutre şi negative. Cei cu răspunsuri intense la imaginile negative au avut cele mai reduse şanse de a beneficia de tratament, ceea ce oferă un alt potenţial marker psihologic pentru personalizarea terapiilor.
În paralel, cercetătorii au desfăşurat şi un studiu randomizat, dublu-orb, considerat standardul de aur în medicină, ale cărui rezultate vor fi publicate în curând.
Stimularea profundă a creierului rămâne o tehnică invazivă şi se află încă în fază experimentală pentru tratamentul depresiei, nefiind aprobată pentru utilizare clinică de rutină. Rezultatele actuale oferă însă indicii promiţătoare pentru noi abordări terapeutice destinate pacienţilor care nu răspund la nicio altă formă de tratament.
