Un raport recent arată că anumite afecţiuni psihice, precum depresia, anxietatea, schizofrenia sau tulburarea bipolară, cresc semnificativ riscul de boli cardiovasculare şi rata mortalităţii la pacienţii deja diagnosticaţi cu aceste afecţiuni. Studiul subliniază legătura strânsă dintre sănătatea mintală şi cea a inimii, explicând atât mecanismele biologice implicate, cât şi rolul factorilor sociali şi al stigmatizării în agravarea acestor probleme. Specialiştii recomandă o abordare integrată şi multidisciplinară a îngrijirii, menită să diminueze inegalităţile şi să ofere persoanelor cu tulburări psihice şansa la o viaţă mai sănătoasă.
Raportul indică faptul că anumite afecţiuni psihice cresc riscul de boli de inimă şi rata mortalităţii cu aproape 100%.
La fiecare 34 de secunde, un american moare din cauza unei boli de inimă. Aproape jumătate din populaţia Statelor Unite este afectată de o formă de boală cardiovasculară, iar unul din patru adulţi se confruntă, la un moment dat în viaţă, cu o tulburare psihică, indicând că există un număr semnificativ de persoane care se confruntă simultan atât cu probleme cardiace, cât şi cu dificultăţi de sănătate mintală.
Un nou raport al Universităţii Emory arată că anumite afecţiuni psihice cresc riscul de a dezvolta boli de inimă cu 50-100% şi riscul de complicaţii pentru cei deja bolnavi de inimă cu 60–170%.
Raportul, care va apărea în numărul din septembrie al revistei The Lancet Regional Health - Europe, sintetizează diferenţele de sănătate cardiovasculară la cei diagnosticaţi cu depresie, anxietate, schizofrenie, tulburare bipolară şi stres posttraumatic.
Articolul face parte dintr-o serie care urmăreşte să atragă atenţia asupra diferenţelor de sănătate cardiovasculară în patru categorii: femei, vârstnici, minorităţi rasiale şi persoane cu tulburări psihice.
Raportul a asociat următoarele afecţiuni cu riscul de a dezvolta boli cardiovasculare: depresie majoră 72%, stres posttraumatic 57%, tulburare bipolară 61%, tulburare de anxietate 50%, anxietate fobică 70%, schizofrenie aproape 100%.
Cercetarea arată şi că aceste afecţiuni sunt legate de un prognostic mai slab, risc mai mare de respitalizare şi mortalitate mai ridicată la bolnavii de inimă.
De pildă, depresia majoră determină o creştere de peste două ori a ratei mortalităţii în rândul persoanelor care suferă deja de afecţiuni cardiovasculare.
Raportul evidenţiază şi faptul că există o influenţă reciprocă între cele două tipuri de afecţiuni: mai bine de 40% dintre persoanele cu boli cardiovasculare suferind, în acelaşi timp, şi de o tulburare psihică.
În ceea ce priveşte modul în care stresul afectează organismul, raportul arată că depresia, schizofrenia şi stresul posttraumatic sunt asociate cu funcţionarea anormală a două sisteme cheie: sistemul nervos autonom, care controlează reacţiile involuntare ale corpului, şi axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală, responsabilă de reglarea hormonilor de stres.
Sistemul nervos autonom reglează funcţii involuntare precum activitatea ficatului, a inimii, a glandelor sudoripare şi a muşchilor oculari, controlează acceleraţia şi deceleraţia acestora şi răspunsurile inflamatorii. Pentru că majoritatea organelor au terminaţii nervoase ale sistemului nervos autonom, acesta influenţează aproape toate funcţiile corpului.
Axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală reglează răspunsul imun şi metabolismul, influenţând funcţia cardiovasculară.
Dereglările acestor sisteme produc efecte negative pe termen lung, care pot creşte riscul cardiovascular, printre care inflamaţia accentuată, tulburările metabolice, hipertensiunea, rezistenţa vasculară sistemică ridicată şi scăderea flexibilităţii sistemului nervos autonom. Inflamaţia joacă un rol atât în dezvoltarea bolilor de inimă, cât şi a tulburărilor psihice.
Mediul social şi felul în care este oferită îngrijirea medicală joacă un rol decisiv, subliniază autorii raportului. Persoanele cu tulburări psihice se pot lovi de obstacole precum tratamente prea costisitoare sau lipsa unor servicii accesibile, iar un nivel scăzut de educaţie sau dificultăţile de comunicare pot limita accesul la screening şi tratament.
Pentru medici, îngrijirea pacienţilor cu tulburări psihice se poate dovedi adesea o sarcină dificilă, iar aceste dificultăţi sunt adâncite de stigmatizarea asociată bolilor mintale şi de faptul că, în multe sisteme medicale, sănătatea psihică şi cea fizică sunt tratate separat, fără o abordare unitară, subliniază raportul.
Stigmatul există şi în cercetarea clinică, unde pacienţii cu tulburări psihice sunt adesea excluşi din studii.
Totodată, modelele actuale de predicţie nu iau în calcul tulburările psihice când estimează riscul bolilor cardiovasculare. Pentru a corecta aceste diferenţe, autorii recomandă o abordare integrată, interdisciplinară, care să îmbine sănătatea comportamentală, psihică şi cardiovasculară.
Autorii subliniază că relaţia puternică dintre sănătatea inimii şi sănătatea psihică cere adaptări ale sistemului medical, astfel încât pacienţii cu afecţiuni multiple să fie sprijiniţi mai eficient. Soluţia ideală ar fi îngrijirea acestora de către o echipă interdisciplinară, formată din medici specialişti, asistenţi sociali şi personal medical, care să colaboreze strâns pentru a oferi tratament integrat şi acces la diverse resurse.
Raportul concluzionează că diminuarea acestor inegalităţi în sănătate le garantează persoanelor cu tulburări psihice dreptul de a-şi îmbunătăţi starea de sănătate la cel mai înalt nivel posibil şi de a se integra pe deplin în viaţa socială.
