Cercetări recente sugerează că usturoiul, un ingredient natural, cunoscut mai ales din bucătărie, ar putea avea un rol important în igiena orală. Datele analizate indică faptul că apa de gură pe bază de extract de usturoi poate reduce bacteriile dăunătoare din cavitatea bucală la un nivel similar cu cel al produselor considerate în prezent standardul de îngrijire, cu unele diferenţe privind reacţiile neplăcute resimţite de utilizatori.
O analiză realizată de o echipă de cercetători de la Universitatea din Sharjah, Emiratele Arabe Unite, a reunit rezultatele a cinci studii anterioare efectuate pe voluntari. Aceste studii au comparat capacitatea extractului de usturoi de a distruge bacteriile orale cu cea a clorhexidinei, ingredientul de referinţă folosit frecvent în apele de gură antiseptice.
Concluzia generală a analizei arată că apa de gură pe bază de extract de usturoi a avut o eficienţă comparabilă cu cea a produselor care conţin clorhexidină în reducerea bacteriilor din cavitatea bucală.
Efectul a fost observat în special asupra Mutans Streptococci, bacteriile implicate în principal în apariţia cariilor dentare.
Autorii subliniază că, deşi clorhexidina este utilizată pe scară largă ca standard de îngrijire în igiena orală, administrarea sa este asociată atât cu reacţii adverse, cât şi cu preocupări legate de apariţia rezistenţei antimicrobiene.
În acest context, extractul de usturoi ar putea reprezenta o potenţială alternativă, mai ales atunci când este utilizat în concentraţii mai mari.
Analiza a arătat că nivelul de concentraţie este important. În studiile evaluate, o soluţie cu 0,2% clorhexidină a fost mai eficientă decât o soluţie cu 2,5% extract de usturoi în reducerea streptococilor mutans din salivă. Atunci când concentraţia de usturoi a fost crescută la 3%, efectul a depăşit însă rezultatele obţinute cu clorhexidină.
Rezultatele nu sunt lipsite de limitări. Apa de gură cu usturoi a fost asociată cu efecte neplăcute, precum gustul puternic, respiraţia urât mirositoare şi o senzaţie accentuată de arsură sau iuţeală în cavitatea bucală. Deşi aceste reacţii sunt considerate mai uşoare decât unele efecte cunoscute ale clorhexidinei, cum ar fi colorarea dinţilor, ele pot influenţa dorinţa utilizatorilor de a folosi constant un astfel de produs.
În ceea ce priveşte clorhexidina, cercetătorii amintesc date mai vechi care sugerează că expunerea prelungită sau la doze mici poate favoriza apariţia rezistenţei antimicrobiene şi a rezistenţei încrucişate la antibiotice. Aceste îngrijorări au determinat intensificarea căutărilor pentru soluţii alternative care să ofere o eficienţă similară, dar cu un profil mai favorabil de utilizare.
Usturoiul este folosit de mii de ani ca remediu natural, iar proprietăţile sale au fost recunoscute de civilizaţii precum cele din Roma antică, Egipt şi China. Efectele sale sunt atribuite în principal alicinei, un compus care se formează atunci când usturoiul este tăiat sau zdrobit şi care inhibă dezvoltarea bacteriilor, având totodată un impact asupra stresului celular şi un miros caracteristic.
Autorii analizei subliniază că rezultatele trebuie confirmate prin studii clinice mai ample, cu un număr mai mare de participanţi şi cu perioade de urmărire mai lungi, înainte ca extractul de usturoi să poată fi luat în calcul pe scară largă în practica de zi cu zi.
Studiul a fost publicat în Journal of Herbal Medicine.
